Aruncând un ochi pe statisticile de trafic, aseară, m-a luat cu călduri: de la Paul Radu Mircescu, 1200 de vizite în câteva zile, după ce primeam câte 2-3, răzleţe…

Am tăcut niţel, clipind des, ca atunci când prietenul B. m-a anunţat că şi-a pus casa gaj pentru ca C. să-şi deschidă un magazin de ţoale roc pe Lipscani şi că între timp magazinul a dat faliment, C. a dispărut iar el, B. are de plată o nimica toată – 80.000 de euro – drept care nevastă-sa se trezeşte noaptea ţipând şi blestemând bărbaţii şi rocul.

Misterul a căzut repede: Mircea Badea îi face reclamă pe blog lui musiu PRM, iar de la el, o parte din trafic a ricoşat la cei din lista de prieteni, deci şi la mine…

Şi uite-aşa ajung să-mi dau seama că eu şi Mircea Badea avem ceva în comun (cine-ar fi crezut?): amândoi ştim cine scrie sub identitatea “Paul Radu Mircescu”.

Straniu e nu că eu şi primul prezentator TV în maiou al României ştim, ci că secretul e atât de bine ţinut, încât nici iubita lui Paul nu-l cunoaşte. Se vede treaba că omul nostru ascultă, prudent, învăţăturile înţeleptului care a zis, încă de acum 5000 de ani, în frâne şi-n femei să n-ai încredere…

Glumesc, evident.

Ştiţi ceva? Îmi place omul. Paul, adică. Parol!