Posts Tagged: portrait

Shy away

2015-10-31 nunta_cata_anda 048_resize

„I like form and shape and strength in pictures.”
– Herb Ritts

Josephine

josephine

Manuela îi citi preţ de două ore. Fusese, până nu de mult, tânără; până când trupul ei începu să dea semne de îmbătrânire. Fuma pipă ca marinarii, se parfuma cu colo­nie de verbenă, cum obişnuiau militarii, se îmbrăca în haine bărbăteşti şi se vântura printre soldaţi, dar glasul ei stins era şi acum plăcut în semiîntunericul clipelor de inti­mitate. Citea la lumina puţină a sfeşnicului, aşezată într-un fotoliu pe care se mai păstra blazonul ultimului vicerege, iar el o asculta întins pe pat cu faţa în sus, îmbrăcat în hainele civile de casă şi învelit cu poncho-ul din lână de vigonie. Doar după ritmul respiraţiei îţi dădeai seama că nu doarme. Cartea se intitula Ştiri şi zvonuri care au circu­lat prin Lima în anul de graţie 1826, de peruanul Noé Calzadillas, şi ea i-o citea pe un ton teatral, foarte potrivit cu stilul autorului.

Timp de o oră nu se auzi nimic altceva decât vocea ei în casa toropită de somn. Dar după ultimul rond se porni fără veste un uriaş hohot de râs colectiv, care stârni câinii din încăpere. El deschise ochii mai mult curios decât tulburat, iar ea închise cartea pe care-o ţinea în poală, punând semn cu degetul mare la pagina unde rămăsese.

— Sunt prietenii domniei voastre, îi spuse.

— N-am prieteni, răspunse el. Şi dacă mi-or mai fi rămas câţiva, n-o să-i mai am multă vreme.

(Gabriel Garcia Marquez, Generalul în labirintul său)

Tortura tăcerii (II) | The Torture of Silence (II)

Tortura tăcerii (II) | The Torture of Silence (II)

“Cease your sniveling! Pity and weakness are synonymous. Remorse is forbidden. Compunction is forbidden. Do you understand?”
– Lieutenant Rumm to Sarah Kerrigan in a training session

Tortura tăcerii (I) | The Torture of Silence (I)

Tortura tacerii - The torture of silence
“Silence does not suffocate. Listen to it, teacher. It embraces you.”
– Tyrak to Lekila

Le Marchand de sable I

Le Marchand de sable

Actually, I’m not all that interested in the subject of photography. Once the picture is in the box, I’m not all that interested in what happens next. Hunters, after all, aren’t cooks.
– Henri Cartier-Bresson

Lost in translation

A victory for lonely hearts

Lost in Translation revels in contradictions. It’s a comedy about melancholy, a romance without consummation, a travelogue that rarely hits the road. A relationship picture with elegant connective tissue; it’s brittle and real, focused on the nuances of body language and unspoken desire, while indulging in a cheeky bit of knowing absurdity when the mood strikes.

Telephone everyone in the place, taking off all that ever remains of you now.
There it is in the one that you know, any face that he lost in between the new low you’re all eyes.
All that she is holding, is nothing. fall, then you keep falling, until you learn to lose.
On the bed that was already made, he was all that would ever be left of you now.
Didn’t think you would know what to say, in a time that he’s taking it all away from you now.
All that she’s holding, is nothing. fall, then you keep falling, until you learn to lose.
fall. not far.
When you fall, you fall.

Welcome to the Machine

Welcome to the MachineWhat did you dream?
It’s alright, we told you what to dream.
You dreamed of a big star,
He played a mean guitar,
He always ate in the Steak Bar.
He loved to drive in his Jaguar.
So welcome to the Machine.

A sorbi din priviri

A sorbi din priviri

“It’s one thing to make a picture of what a person looks like, it’s another thing to make a portrait of who they are.”

– Paul Caponigro

Mahaparinirvana

Sofia_emma-aniversare 31_resize

Ultimele clipe ale lui Mircea Eliade

– Mahaparinirvana –

Ioan Petru Culianu

Dupa trei saptamani de sedere la Chicago, seara de luni 14 Aprilie este a doua pe care o petrec impreuna cu Mircea si Christinel Eliade. Studentii de la Disciples of the Divinity School House, unde sunt gazduit, au lunea o cina in comun. Contrar asteptarilor mele, cina se termina la sapte. As mai avea timp sa trec pe la ei, cu pretextul de a manca impreuna un cantalup. De o saptamana, Mircea Eliade are dureri crepusculare atroce in cosul pieptului si e cuprins de o ciudata oboseala. In primele doua saptamani dupa venirea mea am lucrat amandoi cu spor la diverse lucruri – intre altele la trierea materialelor salvate din incendiul care i-a devastat parte din biroul din Meadville Theological Seminary la 18 Decembrie, 1985. In fond, paguba materiala a fost redusa: toate hartiile importante au fost salvate. Au pierit carti si scrisori numai. Pentru Mircea Eliade, insa, incendiul a avut o alta semnificatie. Mi-a repetat de atatea ori ca lumea este un camuflaj, ca e plina de semne care trebuie descifrate cu rabdarea unui ghicitor in pietre, incat cred ca-l inteleg. Se gandeste oare la romanul Lumina ce se stinge, la focul care consuma biblioteca si pe savant cu ea?

(Jurnal, 4 aprilie 1986, despre seara petrecuta la Christinel si Mircea Eliade, impreuna cu fiziciana Sanda Loga: “M. E. citeste foarte mult despre Life after Life – Viata dupa viata – si e convins ca moartea e un “semn de lumina”. Repeta asta de mai multe ori. Chr. si S.L. numesc autorii a doua carti, care au adunat marturiile unor oameni scapati ca prin minune de la moarte. De fapt, de 30 si mai bine de ani, aceasta e una din marile teme ale literaturii sale. Jurnal 5 aprilie: “Oare pe cine incearca sa convinga de cele de mai sus, pe noi, ori pe sine insusi? Pe amandoi, cred. Si poate ca universul contine, printre altele, si acest viclesug: ca daca cineva isi construieste un “palat in ceruri” – orice fel de palat! – se va duce sa locuiasca acolo in eternitate. Poate ca totusi paradisele exista. Cat despre infern, nu sunt sigur: infernul ar putea fi doar uitare. Desi, un bun muncitor probabil ca va reusi sa-si cladeasca si un infern dincolo”).

Pas de deux

Pas de deux