Aş vrea cuiva să-i cânt-încânt,
cuiva să-i fiu lumină lângă somn.
Aş vrea lin să te legăn şi să-ţi cânt,
să te petrec din somnu-ţi şi în somn.
Aş vrea în casă singurul să fiu
răcoarea nopţii s-o îndure.
Şi-aş vrea s-ascult năuntru şi-n afară
în tine,-n lumea largă, în pădure.
Se cheamă ornicele lung bătând
şi timpul îl străvezi până la fund.
După-un străin, pe drumuri încă stând,
străin la fel, un câine latră-afund.
În urmă,-adânc, tăcere. Mi-am aplecat
grei ochii peste tine, surâzând.
Ei te curpind domol şi fulgerat se-abat
vreun lucru de tresare în beznă când şi când.

Rainer Maria Rilke, Îngânare de somn

[Fujichrome Astia 100 - emulație digitală]

Bătut-a ceasul, Doamne. Vara-a fost lungă, lungă.
Aşterne-ţi umbra peste cadranele solare
şi pe ogoare vântul dezleagă-l şi-l alungă.

Să fie pline porunceşte celor din urmă roade;
mai dăruieşte-le din Sud o zi sau două,
îndeamnă-le să se-mplinească şi înrouă
dulceaţa de pe urmă în vinul greu din cade.

(Zi de toamnă – Rainer Maria Rilke)

Canon EOS 400D, 17-85mm, f/4-5.6 IS USM; 26mm, 1/60s, f/11, ISO 100, filtru Distort in Photoshop

Văzduhul seminţe mişca

În ceasul acela pe-a muntelui coamă -
unde-adăstarăm sub brazi,
nimiciţi de arzândul albastru
din clara preziua de toamnă -
Tu adormiseşi pătrunsă de soare
mie alături, în şură de cetini.
În şuier venind din adâncuri
arar ca un val de răcoare.

În valea lăsată în urmă se stinse,
de mult şi ultimul zvon.
O frunză de fag ca o flacără-n păr ţi se-oprise.
Rotind, în descândere, frunza visă
ca-n an mai putea înc-o dată
podoabă să fie de foc altui pom.
Pe munte, pe coamă, se stinse
de mult şi ultimul zvon.

Diafane, seminţe întrăripate,
pe invizibile fire,
zburau peste noi – din veac în altul purtate.
Aşa ne încearcă îndemn câteodată
spre crudă, spre sacra uimire.
Mai are încă – mai are substanţă natură.
şi-n asta nespusă risipă
a-nchipuirii dintre o clipă şi altă clipă,
totul nu poate să fie amăgire.

Văzduhul seminţe mişca
spre ţinte doar undeva-n mituri
întrezărite.
Şi-n timp ce tu surâdeai, ca-n rituri
ţi-am pus un sărut în mijlocul palmei -
niciodată tu nu vei afla! -
ţi-am pus un sărut în calda paloare din palmă
pe linia vieţii, ce se-alegea.

(Lucian Blaga)

Canon 400D, 70-200mm f/2.8, 100mm, f/2.8, 1/400 s