Prietenul Paul Radu Mircescu mi-a spus odată o jumătate de adevăr. “Măi, azi, în România, ca să ajungi cunoscut, trebuie să spui numai prostii!”

Mie nu-mi plac jumătăţile de adevăr. Sunt parşive.

Dacă aş fi catolic mi-ar fi simplu: le-aş goni la examenul de conştiinţă, în timpul slujbei duminicale, scuturându-le cum scuturi o gânganie de pe haină. L-am văzut odată făcând asta pe însuşi Papa, la Vatican!

Dar nu sunt catolic, aşa că prefer să le evit.

Nu ştiu de ce însă, jumătatea lui Paul mi-a plăcut şi de azi îmi place şi mai mult, pentru că am găsit cealaltă jumătate. Incredibil, tot în gura unui fotograf.

Miroslav Tichy arată ca un supravieţuitor al unui cataclism atomic şi confecţionează aparate foto din gunoaie. Şi Tichy ăsta, pe care nu dai două parale la prima vedere dar care fotografiază senzaţional, a spus “If you want to be famous, you have to do whatever you’re doing worse than anyone else in the whole world.”

Aha. Deci, ca să fii faimos, trebuie să spui numai prostii şi să faci lucrurile mai prost decât oricine altcineva.

Şi ce, nu-i adevărat?!

P.S.: Privind atent lucrările cehului am mai avut o revelaţie: oamenii ăştia sunt suflete pereche. Ăştia doi – Paul Radu Mircescu şi Miroslav Tichy.

Secret Garden – Gates of Dawn

Aruncând un ochi pe statisticile de trafic, aseară, m-a luat cu călduri: de la Paul Radu Mircescu, 1200 de vizite în câteva zile, după ce primeam câte 2-3, răzleţe…

Am tăcut niţel, clipind des, ca atunci când prietenul B. m-a anunţat că şi-a pus casa gaj pentru ca C. să-şi deschidă un magazin de ţoale roc pe Lipscani şi că între timp magazinul a dat faliment, C. a dispărut iar el, B. are de plată o nimica toată – 80.000 de euro – drept care nevastă-sa se trezeşte noaptea ţipând şi blestemând bărbaţii şi rocul.

Misterul a căzut repede: Mircea Badea îi face reclamă pe blog lui musiu PRM, iar de la el, o parte din trafic a ricoşat la cei din lista de prieteni, deci şi la mine…

Şi uite-aşa ajung să-mi dau seama că eu şi Mircea Badea avem ceva în comun (cine-ar fi crezut?): amândoi ştim cine scrie sub identitatea “Paul Radu Mircescu”.

Straniu e nu că eu şi primul prezentator TV în maiou al României ştim, ci că secretul e atât de bine ţinut, încât nici iubita lui Paul nu-l cunoaşte. Se vede treaba că omul nostru ascultă, prudent, învăţăturile înţeleptului care a zis, încă de acum 5000 de ani, în frâne şi-n femei să n-ai încredere…

Glumesc, evident.

Ştiţi ceva? Îmi place omul. Paul, adică. Parol!