Amăgire

Vacanţa de Crăciun se anunţa tristă pentru mine, ca pentru străini. Priveam cărţile în care trebuia să uit singurătatea, sau farmecul acestor sărbători de distracţii şi banchete. Va fi aceeaşi odaie ce se încălzeşte cu greu, unde vor trece şi aceste zile, la fel sau mai trist ca celelalte. Ceva, însă, îmi spune că poate…

Cât de străin sunt de ţara mea

Cât de străin sunt de ţara mea
Şi nici un dor nu mi-a rămas –
Gând rău şi-ntunecat
Închide al dreptăţii glas.
Va fi târziu în ziua-aceea…
Şi bântuie în calea mea
Tăceri de vremi, sinistra foame!
Sau cântece ce plâng mereu:
– Grăbeşte, nu mai aştepta!
(George Bacovia)