Omul Prin Fereastra Temniței

“O, ce este omul? Spicul ierbii, precum a spus Iov, pe care îl coseşte mâna lui Dumnezeu. Ce rămân? Paiele. Ce se ia cu mâna nevăzută? Spicul. Al Tău e sufletul, Doamne, iar trupul e al pământului. La despărţire, fiecare îşi ia ce-i al lui: pământul – trupul, Domnul – sufletul. Cunoaşterea noastră este una…

Singurătate | Solitude (Tribute to Michael Kenna II)

Singurătatea ca o ploaie-mi pare. Din mări ea suie către înserare; şi din câmpii pierdute-n depărtare suie la cer, statornicu-i lăcaş. Şi-abia din cer se lasă pe oraş. Şi plouă-n ora vag crepusculară, când toate străzile spre zori se-ndreaptă, când trupuri ce nimica nu aflară, dezamăgit şi trist se trag deoparte; când oameni care se…