Posts Tagged: duotone

Half-remembered dream

half-remembered-dream

The Dream is real.

A sorbi din priviri

A sorbi din priviri

“It’s one thing to make a picture of what a person looks like, it’s another thing to make a portrait of who they are.”

– Paul Caponigro

I love everything about Her

(Photo: Bruxelles, Grand Place)

I love everything about her

If you are a photographer, you sure want to see ~Her~ because of its exceptional cinematography and powerful close-ups. Joaquin Phoenix shines.

Also if you’re fed up with bullets-blood-cars-exploding-cheap-‘busters, you might find peace in this movie. ~Her~ moves at a slow pace which allows you to breathe, think and feel. Slow food vs. McShit cardboard taste burgers.

Talk about closing with a bang. Spike Jonze’s long-awaited original film about a writer that falls in love with his operating system is not only the best film to play at this year’s New York Film Festival; it very well could be the very best film of the year. “Her” is the finest writing and directorial endeavor of Spike Jonze’s career. And then there’s the towering and crowning work of Academy Award nominee Joaquin Phoenix who proves once again, he’s the finest actor working today, hands down. You can’t find a more dynamic and compelling story about the human connection and where we’re headed as a society.

When “Her” opens up, it snaps you immediately into the story. Phoenix plays Theodore, a writer for a website that makes letters for just about anyone. As he tries to find life during the midst of his divorce from his wife Catherine (played by a beautiful Rooney Mara), Theodore finds solace in a friendship with a new OS (operating system) named Samantha (voiced by Scarlett Johansson). The two develop a relationship in a world where OS’s are becoming the norm with society.

Moarte la Veneția | Mort à Venise

Moartea la Venetia Mort a Venise

San Marc sinistru miezul nopţii bate. Cu glas adânc, cu graiul de Sibile, Rosteşte lin în clipe cadenţate: “Nu-nvie morţii – e-n zadar, copile!”

Veneţia este un oraş pe unde trec zeci de mii, sute de mii de vizitatori în fiecare an. Au fost tipărite de-a lungul secolelor mii de cărţi care descriu istoria, geografia, gastronomia, folclorul, tradiţiile etc., etc. acestui loc. Cum mai poţi să-ţi închipui că o astfel de localitate îţi rezervă surprize şi că poţi întâlni şi astăzi fenomene inexplicabile sau fiinţe stranii? E drept că dacă te depărtezi cu numai câţiva zeci de metri de traseele practicate de miile de turişti, întâlneşti un alt oraş, o altă lume, ba chiar şi alte preţuri, ca şi cum n-ai trăi în acelaşi loc. Numai că, pentru asta, trebuie în primul rând să vorbeşti italiana. Şi încă! Nu rareori te trezeşti în mijlocul unui grup de veneţieni care sărbătoresc cine ştie ce eveniment local şi care, încântaţi de cele câteva minute în care ai vorbit cu ei vrute şi nevrute, te-au invitat în cârciuma din colţ în care au rendez-vous cu amicii pentru această ocazie.

Şi deodată, îţi dai seama că au uitat că nu eşti chiar de-al lor şi au început să vorbească în dialect veneţian, să povestească tot felul de bancuri, de istorii adevărate sau inventate, din care tu nu înţelegi decât cel mult jumătate. Însă, ce contează! Te simţi integrat în viaţa lor şi îţi spui că trebuie să spui şi tu o poveste, altfel îşi vor imagina că-i snobezi. Atunci, îţi cântăreşti şi îţi alegi cuvintele, ca să fii sigur că n-ai greşit nimic şi… te lansezi! Spre marea ta uimire, ei râd cu poftă, dar nu acolo unde te aşteptai! Pentru că în cursul povestirii ai făcut, fără să ştii, un joc de cuvinte, ai pus un accent care schimbă sensul frazei, ai utilizat o expresie care la ei înseamnă altceva. Ce importanţă are? Toată lumea râde şi ţi-ai creat o reputaţie de “povestitor de mare clasă”!

Bruxelles, Grand Place (VII)

Bruxelles Grand Place VI

Dead can Dance – Anastasis (full album)

“There are only two things hard in photography; which way to point the camera and when to release the shutter.”
– Ralph Steiner

Fata în formă de cercel de perlă

Luiza Maria Zan, jazz vocalistsizeA venit lângă scaunul meu. Mi s-au încleştat fălcile, dar am reuşit să îmi ţin capul drept. A întins mâna şi mi-a atins uşor lobul urechii. A frecat lobul umflat între degetul mare şi arătător, apoi l-a întins bine. Cu mâna cealaltă a pus toarta în gaură şi a împins-o. M-a fulgerat o durere cumplită şi mi-a adus lacrimi în ochi… Mă privea, dar nu începea să picteze. Aş fi vrut să ştiu la ce se gândeşte.

– Trebuie să-l pui şi pe celălalt, mi-a zis luând al doilea cercel şi întinzându-mi-l.

Câteva clipe n-am fost în stare să vorbesc. Voiam ca el să se gândească la mine, nu la pictură.

– Dar… urechea cealaltă nu e găurită, am îngăimat eu.
– Atunci trebuie să o găureşti acum.

Am făcut-o pentru el. Mi-am scos acul şi esenţa de cuişoare şi mi-am străpuns şi urechea cealaltă. N-am plâns, n-am leşinat, n-am scos nici un sunet. Am stat şi am pozat toată dimineaţa şi el a pictat cercelul pe care-l vedea, iar eu simţeam cum perla pe care el n-o vedea mă ardea ca focul în urechea cealaltă. Am început să plâng în tăcere. M-am ridicat fără să-l privesc şi m-am dus în magazie, unde mi-am scos fâşia albastră şi pe cea galbenă de pe cap. Am aşteptat câteva clipe cu părul revărsat peste umeri, dar el n-a venit. Acum că pictura era terminată nu mai avea nevoie de mine.

****

-Ce făceai tu aici, Griet? a întrebat el. M-a surprins întrebarea dar am ştiut să-mi ascund destul de bine uimirea.

-Tocam legume, domnule… pentru supă. Aşezam întotdeauna legumele în cerc, fiecare cu secţiunea lui, asemenea unei felii de plăcintă. Erau cinci felii: varză roşie, ceapă, praz, morcovi şi napi. Formasem fiecare felie cu muchia cuţitului şi pusesem o rondea de morcov în centru.

Bărbatul a bătut cu degetul în masă.

-Le-ai aşesat în ordinea în care le pui în supă? a sugerat el, studiind cercul.

-Nu, domnule. Şovăiam. Nu puteam spune de ce aranjasem în acest fel legumele. Le pusesem în cerc fiindcă simţisem că aşa trebuie să fie puse, dar eram prea speriată să îi spun una ca asta unui gentilom.

-Văd că le-ai separat pe cele albe, spuse el arătând napii şi ceapa. Şi portocaliul şi purpuriul, nici ele nu stau împreună. De ce? A luat o zdreanţă de varză şi o fărâmă de morcov şi le-a agitat în palmă ca pe nişte zaruri.

M-am uitat la mama care a dat din cap.
– Culorile se înfruntă, când stau una lângă alta, domnule.

(Tracy Chevalier, Fata cu cercel de perlă)

Here with me

here-with-me“Photography is a way of feeling, of touching, of loving. What you have caught on film is captured forever. It remembers little things, long after you have forgotten everything.”
– Aaron Siskind

Bruxelles, Grand Place (VI)

Bruxelles, Grand Place“A picture is the expression of an impression. If the beautiful were not in us, how would we ever recognize it?”

– Ernst Haas

The American Dream

Detroit: Welcome to the welfare state

Bruxelles, Grand Place (V)

Bruxeles, grand Place

Photography is an immediate reaction, drawing is a meditation.
– Henri Cartier-Bresson