Posts Tagged: derelict house

Lost in translation III

mm_2013 205_resize

Bob: It gets a whole lot more complicated when you have kids.

Charlotte: It’s scary.

Bob: The most terrifying day of your life is the day the first one is born.

Charlotte: Nobody ever tells you that.

Bob: Your life, as you know it… is gone. Never to return. But they learn how to walk, and they learn how to talk… and you want to be with them. And they turn out to be the most delightful people you will ever meet in your life.

Charlotte: That’s nice.

Full dark, no stars

derelict-house2

“Photography has developed in a way that it can liberate painting from the literairy, the anecdotical and even from the subject. Why would the painters not use this freedom and do other things.”

– Pablo Picasso

Camera în care a murit un băiat (II) | Room in which a boy has died (II)

Camera in care a murit un baiat II | Room in which a boy has died II„Anything that excites me for any reason, I will photograph; not searching for unusual subject matter, but making the commonplace unusual.”

– Edward Weston

Ceas grav

Ceas grav

Trăiesc acolo oameni, flori palide sub zgură,
şi mor uimiţi de-o lume-mpovărată.
Şi că se schimbă-n hâdă strâmbătură
surâsul lor de gingaşă făptură,
nu vede nime-n noaptea-nfricoşată.

Ei merg pe uliţi, înjosiţi, bătrâni,
de-absurde lucruri cărora slujesc,
şi hainele pe ei se veştejesc
şi-mbătrânesc frumoasele lor mâini.

Mulţimea nu îi cruţă, îi apasă,
deşi sunt slabi, cumva şovăitori,
doar câini străini ce nicăieri n-au casă
merg uneori, tăcut, în urma lor.

La sute de călăi ei sunt ostateci,
şi orice oră-i strigă şi-i arată;
lângă spitale-aşteaptă singurateci
ziua intrării, ziua-nfricoşată.

Moartea-i aici. Nu cea de odinioară
ce-l atinsese pe copil în mers –
nu mica moarte-n magic înţeles;
ci-a lor atârnă verde şi amară,
ca rodu-n ei ce crud va fi cules.

(Rainer Maria Rilke)