Posts Tagged: cimitirul bellu

Only time

cimitirul_bellu_2016_41_resize

Who can say when the roads meet
That love might be in your heart
And who can say when the day sleeps
If the night keeps all your heart

The work of the eyes is done

cimitirul_bellu_2016_32_resize

„Extinguish my eyes, I’ll go on seeing you.
Seal my ears, I’ll go on hearing you.
And without feet I can make my way to you,
without a mouth I can swear your name.

Break off my arms, I’ll take hold of you
with my heart as with a hand.
Stop my heart, and my brain will start to beat.
And if you consume my brain with fire,
I’ll feel you burn in every drop of my blood.”
Rainer Maria Rilke

 

Strigoii

cimitirul_bellu_2016_55_resize

Strigoii, din pod, îşi iau înapoi,
Lăsate din viaţă, demult, amanete…
Aşa spune basmul ce azi l-am uitat
Că noaptea, la crâşmă, apar siluete
Cu roşii fanare, galbene, verzi.
Dar când despre ziuă cocoşu-a cântat,
Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi,
Şi-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd
Roşii, galbeni şi verzi.

(George Bacovia)

The big Dream

Time has come to say the words we want to hear
I make a wish: to be togheter
This night, when we dream

cimitirul_bellu_2016_06_resize

cimitirul_bellu_2016_12_resize

cimitirul_bellu_2016_16_resize

Unacceptable

2015-05-16 Cimitirul Bellu_08_resize

In search of the divine, we come across the profane; what the prospect of hope offers, our gaze cannot afford to return. We are unacceptable.

El Libertador

2015-05-16 Cimitirul Bellu_15_resize

“Atunci îşi încrucişă braţele pe piept şi începu să asculte glasurile limpezi ale sclavilor din fabrică intonând rugăciunea de la orele şase, iar pe fereastră văzu diamantul lui Venus de pe cer care pierea pentru totdeauna, zăpezile eterne, tinerele plante agăţătoare ale căror clopoţei galbeni nu-i va mai vedea înflorind în sâmbăta următoare din casa închisă, cufundată în doliu, ultimele scântei ale vieţii care niciodată, în vecii vecilor, nu avea să se mai repete.“

(Gabriel Garcia Marquez, Generalul în labirintul său)

Boema spirituală

2015-05-16 Cimitirul Bellu_17_resize
Din perspectivă creştină, hristocentrică, pe la  noi şi aiurea, religia se mai predă în şcoli ( facultativ, obligatoriu, cu tam-tam etc.) dar trebuie să recunoaştem că, chiar din anii preşcolari, se pun bazele unei viziuni atee despre univers şi om , despre sensul devenirii şi despre finalitatea lor. Dacă nu există preocupari serioase de educaţie creştină în familie, treptat Dumenezeu se estompeză , nu se mai vede în viaţa personală. La maturitate, omul este fie ateu, în stare de criogenie spirituală, adică rece, fie ,conform trendului new-gist, în stare de  boemă spirituală. Adică Îl pune pe   Dumnezeu în acelaşi potir cu tot felul de credinţe oculte, păgâne şi neo-pagane, rezultând o poţiune vrăjitorească din care soarbe cu plăcere simţindu-se liber şi fericit.
 
Ateul se alfa în stand-by. Circumstanţe deosebite, situaţii limită, îl pot dezgheţa brusc. Există nădejde ca cel rece faţă de Dumnezeu o vreme, să treacă în categoria celor fierbinţi. “Ştiu faptele tale; că nu eşti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!/ Astfel, fiindcă eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea.” ( Apocalipsa 3, 15-16)
 
Marea sincretiasmului spiritual este ca  “molima/demonul ce bântuie întru amiază”(Ps.90,6) şi este alimentată permanent de apele moarte (ca sucurile articiale de pe rafturi) ce izvorăsc din gurile unei armate de “înţelepţi”: Dalai Lama, Steven J. Gold, Osho, Omraam Mikhaël Aïvanhov, Jasmuheen, Swami Vivekananda, Frank Kinslow, Wayne Walter Dyer, Snatam Kaur Khalsa, Ramana Maharshi, Oprah Winfrey etc.etc.etc. Acesti guru, instrumente ale duhurilor cazute,  învaţă cum să-ţi cauţi sinele, pacea liniştea, fericirea …  Nu există Sfinte Taine, nu exista păcate, nu există pocăinţă, nu există jertfă, nu există Judecată de apoi, nu există moarte, ci numai karme şi dharme şi treceri dintr-o viaţă în alta… Pentru ca inducerea în eroare să fie deplină, pe alocuri sunt  citaţi trunchiat şi Iisus şi sfinţii creştini, ca nişte oameni înţelepţi. Muzica devoţională, zodiile  şi  horoscoapele, literatura motivationala, meditaţii în gol, exerciţii yoga, calatorii astrale, terapii cu energii, sacroterapii, diete vegan, integrare în absolut, spovedanii televizate etc.etc. completează “ lumina” pe care o iradiază guru şi din care se inspiră tot feluri de bloguri spirituale şi emisiuni tv. Dumnezeu nu mai este Sfanta Treime si apare sub denumiri ca: Divinitatea, Absolutul, Sursa ( de energie, bineinteles), etc.etc. Cine cade  sau se aruncă de bună voie în marea sincretică riscă să nu mi poata iesi si sa se înece, tragand si pe altii la fund. 
1.Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.2. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu.3. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume. ( I Ioan, 4,1-3)
 
Nicuşor Gliga
Bucureşti: 23  mai  2015
 Sf. Cuv. Mihail Mărt., Ep. Sinadei; Sf. Maria lui Cleopa

Adorație de piatră | Stone worshipper

2015-05-16 Cimitirul Bellu_05_resize

My job as a portrait photographer is to seduce, amuse and entertain.
– Helmut Newton

If there truly is a God, He will have to beg for my forgiveness

cemetary statue

Bellu Cemetary, Bucharest, may 2014, 1.00 AM

Grădina cu suflete a baronului Bellu (XIII) – Să mori, să dormi

bellu_mai2011_21_resize

Să mori, să dormi.
Să dormi, dar cine știe? Să visezi!
Aici e greul! Căci în somnul morții,
Când ai scăpat vremelnicul caier,
Ce vise-atunci ai sa mai poți visa?
E tocmai ce ne-ndeamnă-a șovăi,
Și-aici e teama care dă năpastei
Un trai atât de lung. Cine-ar mai sta
Să rabde biciul și disprețul lumii,
Despoticul bun-plac, zăbava legii,
Sfidările din partea celor mândri,
Durerea dragostei ne-mpărtășite,
Trufia stăpânirii și-njosirea,
Prin cei nemernici, a destoiniciei,
Când poate să-și dea singur dezlegarea
C-un vârf de jungher? Cine și-ar mai duce
Povara vieții-n geamăt și sudori
De n-ar fi groaza tainei ce urmează
Și-acel hotar necunoscut de unde
Nu-i călător să se fi-ntors vreodată,
Și care zdruncină voința noastră,
Făcându-ne să suferim mai lesne
Urgiile de-aici decât să tindem
Spre altele pe care nu le știm.
Ăst gând pe toți ne face-a fi mișei.

To die, to sleep;
To sleep: perchance to dream: aye, there’s the rub;
For in that sleep of death what dreams may come,
When we have shuffled off this mortal coil,
Must give us pause: there’s the respect
That makes calamity of so long life;
For who would bear the whips and scorns of time,
The oppressor’s wrong, the proud man’s contumely,
The pangs of despised love, the law’s delay,
The insolence of office, and the spurns
That patient merit of the unworthy takes,
When he himself might his quietus make
With a bare bodkin? who would fardels bear,
To grunt and sweat under a weary life,
But that the dread of something after death,
The undiscover’d country from whose bourn
No traveler returns, puzzles the will,
And makes us rather bear those ills we have
Than fly to others that we know not of?
Thus conscience does make cowards of us all,
And thus the native hue of resolution
Is sicklied o’er with the pale cast of thought,
And enterprises of great pith and moment
With this regard their currents turn awry
And lose the name of action.