Minidicţionar de fotografie digitală

– A –

Aberatie cromatica – Aberatie prezenta la lentilele optice. Radiatiile diferitelor culori nu se aduna intr-un singur punct la trecerea printr-o lentila. Distanta pana la punctele in care se aduna razele depinde de lungimea de unda corespunzatoare.

Aberatie de curbura de camp – Fenomen prin care o imagine clara nu se obtine pe o suprafata plana, ci pe o suprafata curbata.

Aberatie sferica – Aberatia care inrautateste calitatea imaginii spre marginile cadrului.

Aberatie tip butoi – Deformare in afara a liniilor drepte de pe marginile imaginii, aparuta datorita deplasarii diafragmei inapoia sistemului optic.

Absorbtie – Proces prin care o parte a luminii care cade pe o suprafata se transforma in caldura, fiind absorbita ( aceasta nu se reflecta).

Absorbtie repetata – Componenta incolora de formare a culorii trebuie sa lase sa treaca doar propria culoare si sa absoarba culoarea complementara. Fenomenul prin care poata fi lasata sa treaca nu doar culoarea proprie, ci si alte culori, intr-o anumita masura, se numeste absorbtie repetata.

Absorbtie selectiva – Caracteristica a unui material de a reflecta intr-o masura mai mica sau mai mare o anumita parte a spectrului. Culorile obiectelor se formeaza ca urmare a fenomenului de refractie selectiva.

Acromat aditional – Obiectiv aditional care da o imagine de o calitate foarte buna, realizat prin asamblarea mai multor lentile dintr-un sistem optic.

Anastigmatism – Obiectiv la care sunt indepartate astigmatismul si campul de curbura.

Aparat de masurare a culorii – Mecanism cu ajutorul caruia se determina caracteristicile de culoare la copierea color, in vederea stabilirii parametrilor corecti de expunere si combinare a filtrelor color.

Astigmatism – Aberatia prezenta la lentilele optice prin care nu se pot obtine in acelasi timp linii orizontale si linii verticale.

Autodescarcare – Pierdere a energiei electrice dintr-un acumulator sau baterie, fara nici o legatura cu consumul de curent.

Autofocalizare – Sistem de reglare a calitatii imaginii cu ajutorul mecanismelor electronice, care focalizeaza automat obiectul aflat in cadru.

Axa optica – Axa principala a unui sistem optic. Este linia care leaga centrul curburii suprafetelor de reflexie si refractie dintr-un obiectiv fotografic.

Axa principala – Dreapta imaginara care trece prin centrul obiectivului si este perpendiculara pe planul principal.

– B –

Blitz – Lumina orientata pentru luminarea zonelor intunecate folosita adesea in conditii de iluminare inexistente sau in cazul fotografierii contra luminii.

Bloc de programare – Clip din aparatul de fotografiat, care programeaza combinatiile pentru alegerea automata a timpului de expunere si a diafragmei in functie de subiectul ales.

Burduf cu extensie continua – Tub opac sub forma unui burduf de acordeon care se fixeaza intre obiectiv si corpul aparatului pentru a mari scara de fotografiere.

Buton de declansare – Buton folosit la declansarea obturatorului in vederea expunerii senzorului fotosensibil la lumina.

– C –

Cadru miscat – Miscarile accentuate ale imaginii datorate unui timp de expunere indelungat.

Camera de slabire – Lampa-fulger de studio, care are un reflector mare cu palnie interna si arie mare a suprafetei de radiere frontale.

Camera obscura – Poarta si denumirea de camera intunecata. In aceasta camera lumina nu trece prin sistemul de lentile, ci printr-un mic orificiu, dincolo de care este proiectata pe peretele opus inversata.

Camp de imagine – Marirea imaginii proiectate pe suprafata senzorului in cazul fixarii obiectivului pe infinit.

Centru optic – In majoritatea cazurilor este un punct care se afla in planul care coincide cu locul de stabilire a diafragmei.

Cerc cromatic – Asezarea sub forma de cerc a culorilor spectrului vizibil. Cele trei culori primare sunt asezate pe cerc in pozitia opusa una alteia si in pozitie alaturata fata de culorile complementare.

Cerc de difuzie – Petele circulare de lumina din cadru create de obiectiv, cu cat petele sunt mai mici cu atat imaginea este mai clara.

Claritate de contur – Caracteristica a obiectivului care arata cat de clar poate fi conturul obiectelor fotografiate.

Clinul optic – Element auxiliar pentru reglarea claritatii pe geamul mat. La o reglare gresita a claritatii, imaginea se rupe in doua.

Colorimetru – Instrument de masura de mare precizie, cu ajutorul caruia fotograful masoara temperatura de culoare a unui fascicul de lumina pentru a obtine un echilibru de culoare prin comparatia cu un etalon.

Coma – Aberatia sferica a fasciculelor de lumina care cad oblic. Un punct este redat in imagine sub forma unei pete.

Compozitie – Fixarea detaliilor subiectului in cadru pentru a reda anumite sentimente la crearea fotografiei.

Contra-lumina – Tip de iluminare in care subiectul fotografiat se afla linear intre sursa de lumina si aparat.

Contrast – Diferenta de stralucire si densitate in zonele luminoase si intunecate de pe fotografie.

Corector de expunere – Reglator aflat pe aparatul de fotografiat cu ajutorul caruia o valoare stabilita a expunerii poate fi schimbata pentru obtinerea anumitor efecte.

Corpul aparatului – Camera obscura a apratului in care se afla oglinda, geamul mat si prisma.

Cort de lumina – Adapost lucrat din material transparent sau semi-transparent si iluminat din exterior cu ajutorul unei lampi sau al unui blitz, in asa fel incat sa creeze conditii de iluminare fara umbre. Se foloseste in macrofotografie pentru a asigura o iluminare fara umbre a obiectelor marunte.

Culori complementare – Doua culori care la combinarea in proportii egale dau o lumina alba. Culorile cyan, magenta si galben se numesc culori secundare, intrucat sunt culori complementare in raport cu cele trei culori primare.

Culori spectrale – Culorile care compun spectrul optic. La trecerea printr-o prisma lumina se separa in culorile spectrale.

– D –

Declansator flexibil – Racord care se poate conecta la butonul de declansare si care da posibilitatea de a realiza declansarea obturatorului fara atingerea aparatului evitand astfel cadrele miscate la folosirea unui timp de expunere prelungit.

Devierea culorilor – Culoare predominanta care se vede intr-o fotografie asemeni unui voal sau care acopera intreaga ei suprafata.

Diafragma – Mecanism plasat in fata, in spatele sau intre lentilele obiectivului aparatului de fotografiat si care asigura posibilitatea reglarii cantitatii de lumina care cade pe film.

Diafragmare – Fixarea valorii de lucru a diafragmei la valoare necesara fotografierii unui anumit cadru.

Difractie – Fenomen de abatere de la legea de propagare in linie dreapta a luminii.

Difuzor – Mecanism care imprastie lumina in toate directiile, in asa fel incat iluminarea devine mai blanda si nu arunca umbre puternice. Poate fi folosit in combinatie cu alte surse de lumina.

Dinamism – Senzatia de miscare in subiectul unei fotografii.

Dioptrie – Unitate de masura a puterii optice a lentilelor.

Dispersie – Descompunerea unui fascicul de lumina alba in radiatiile monocromatice componente de catre un mediu dispersiv datorita dependentei indicelui de refractie al unui mediu de frecventa radiatiei luminoase care il strabate.

Distanta focala – Distanta dintre centrul optic al obiectivului si suprafata plana a senzorului digital fotosensibil.

Distanta hiperfocala – Distanta minima pentru un obiect dat la care obiectul va fi clar in cazul focalizarii la infinit cu o diafragma data.

Distorsionarea claritatii – Deteriorarea claritatii imaginilor provocate de miscarile aparatului in maini, de apasarea brusca pe declansator, sau de miscarea oglinzii in cazul expunerilor lungi.

– E –

Elemente flotante – Elementele mobile ale sistemului optic – Sistem in constructia obiectivelor, in care unele elemente optice sunt deplasate in raport cu celelalte la reglarea claritatii. Astfel se obtine un echilibru optic general al constructiei pentru a obtine o imagine de mai buna calitate.

Exponometru – Parte constructiva a unui aparat de fotografiat, exterioara sau interioara, destinata determinarii timpului corect de expunere.

Extensia obiectivului – Distanta dintre suprafata senzorului digital fotosensibil si planul optic principal al sistemului optic.

– F –

Filet pentru fixare inversa – Se foloseste cu precadere in macrofotografie, transformad obiectivul clasic intr-unul de macrofotografie prin intoarcerea acestuia.

Filtru de corectie cromatica – Filtru de o anumita culoare care actioneaza in mod corespunzator asupra zonei spectrale rosii, verzi sau albastre.

Filtru de polarizare – Filtru de lumina cu ajutorul caruia se poate diminua reflexia de pe suprafetele nemetalice, crescand detaliile si profunzimea culorilor.

Filtru gri (neutru) – Filtru folosit pentru a slabi fasciculul de lumina care cade pe obiectiv, fara sa prezinte nici o modificare asupra balantei de culori sau asupra contrastului fotografiei.

Filtru SkyLight – Filtru de densitate scazuta care diminueaza nuanta de albastru crescand contrastul culorilor.

Flash metru – Instrument de masura cu ajutorul caruia fotograful determina valorile necesare ale diafragmei pentru fotografierea cu ajutorul lampii fulger.

Focal posterior – Mod de constructie a obiectivelor in care distanta de la suprafata ultimei lentile pana la suprafata senzorului este cu mult mai mare decat ar trebui sa fie in raport cu distanta focala a obiectivului. La aparatele reflex de dimensiuni mici, o astfel de constructie este necesara pentru a elibera suprafata de ridicare a oglinzii.

Focalizare blanda – Scaderea gradului de prelucrare a detaliilor unui cadru, obtinuta prin folosirea filtrelor de imblanzire de la obiectivele cu focalizare blanda, a bucatilor de ciorap de dama asezate in fata obiectivului, a filtrelor vechi acoperite de grasime, s.a.m.d.

Formarea aditiva a culorilor – Modalitatea de obtinere a culorii prin suprapunere de optica a celor trei culori fundamentale : albastru, verde, rosu, care, cobinate in proportii egale, dau lumina alba.

Formarea substractiva a culorilor – Modalitate de obtinere a majoritatilor culorilor prin extragere, din lumina alba sau dintr-un fascicul de lumina compusa, a unei anumite cantitati din culorile fundamentale cu ajutorul filtrelor de lumina galbena, magenta, cyan.

Fotografie cu urmarire – Miscare a aparatului de fotografiat prin care se urmareste, pana in momentul inchiderii obturatorului, deplasarea unui obiect aflat intr-o miscare foarte rapida. (panning)

Fotografie instantanee – Fotografii spontane, facute fara pregatire, una dupa alta, in care cel mai adesea sunt considerati ca subiect principal unul sau mai multi oameni.

Fotografie panoramica – Imaginea unui obiect fotografiat pe o suprafata foarte extinsa (orizontala sau verticala). Footgrafiile panoramice pot fi sectoriale (acopera o suprafata de 100-130 de grade si mai mult) si circulare cu o suprafata de 360 de grade.

Fotografie semiton – Cel mai raspandit tip de fotografie alb-negru. Aceasta reda nu numai nuante de alb si negru, ci si nuante de gri intermediare.

Fotografii “in cheie inalta” – Realizarea compozitiei cadrului cu o dominanta a tonurilor luminoase. (high-key)

Fotografii “in cheie joasa” – Compozitie a cadrului in care domina tonurile intunecate si apar zone foarte mici puternic luminate. (low-key)

Foton – Particula elementara a radiatiei luminoase sau a altei radiatii electromagnetice.

Fotoreportaj – Reportaj înfatisat printr-o succesiune de fotografii, în special instantanee, însotite de un text explicativ, care prezinta un eveniment, un fapt divers sau unele aspecte (actuale) din viata economica, politica, culturala, sportiva etc.

– G –

Gama de contrastare – Raport de luminozitate dintre zonele cele mai luminate si cele mai intunecate ale obiectului fotografiat.

Geam mat – Reprezinta o suprafata prelucrata, din sticla sau plastic, cu ajutorul careia fotograful poate regla si verifica claritatea imaginii.

– H –

Hertz – Unitate de masura folosita in electronica si acustica. Exprima numarul de cicluri de oscilatii/secunda.

– I –

Iluminare difuza – Tip de iluminare in care obiectul fotografiat nu este iluminat direct de o sursa de lumina, ci cu ajutorul unei suprafete reflectorizante.

Iluminare frontala – Tip de iluminare in care obiectul fotografiat primeste lumina din fata. Aparatul se afla intre sursa de lumina si obiectul fotgrafiat.

Iluminare optica – Pentru diminuarea difuziei luminii sistemelor optice se foloseste sistemul de iluminare, adica pe suprafata lentilelor se pune un film subtire (iluminator), a carui capacitate de refractie este mai mica decat capacitatea de refractie a sticlei din care este confectionata lentila.

Incadrarea fotografiei – Determinarea marginilor imaginii fotografice.

Inel cu baioneta – Mecanism de infiletare care prinde obiectivul de corpul aparatului de fotografiat.

Inel de marire a extensiei – Inele care poate fi fixat intre obiectiv si corpul aparatului de fotografiat pentru cresterea gradului de marire a imaginii.

Inel de reglare – Inel de pe obiectiv, cu ajutorul caruia se efectueaza reglarea claritatii.

Inelele lui Fresnel – Inele concentrice de pe geamul mat care reflecta si aduna razele de lumina. Acest principiu este folosit si la proiectoare sau la faruri.

– L –

Lampa fulger inelara – Lampa fulger de forma inelara, care se fixeaza in planul frontal al obiectivului.

LCD – Liquid Crystal Display (Ecran cu cristale lichide), folosit pentru afisarea la aparatele foto digitale a datelor cu privire la diafragma, timp de expunere, numar de clisee, etc.

Lentila – Element optic din sticla sau din masa plastica ce modifica fasciculul de lumina.

Lentila aditionala pozitiva – Lentila care se fixeaza pe inelul frontal al unui obiectiv, pentru modificarea distantei focale a acestuia.

Lentila aditionala variabila – Lentila aditionala a carei putere optica poate fi reglata.

Lentila condensoare – Sistem simplu de lentile care formeaza un singur fascicul de lumina.

Lentila plan-convexa – Letila cu o suprafata plana si una convexa.

Linii de fuga – Linii paralele care, datorita unei iluzii optice, apar ca si cand s-ar uni in plan departat.

Lumina laterala – Lumina care cade dintr-un unghi mic pe suprafata iluminata.

Lumina naturala – Lumina existenta in natura fara sursa de iluminare suplimentara.

Lumina transversala – Lumina care trece printr-un obiectiv transparent sau translucid.

Luminozitate – Indicator de deschidere maxima a diafragmei obiectivului.

Lungime de unda – Distanta intre doua varfuri de unda consecutive. Lungimea de unda determina culoarea radiatiilor de lumina.

Lux – Unitate de masura a luminii produse de un fascicul de lumina de 1 lumen pe o suprafata de 1 m2.

– M –

Macro-obiectiv – Obiectiv conceput pentru fotografierea la scari mari de fotografie.

Masurare DDL – Sistem de masurare a luminii cazute pe un fotorezistor dupa parcurgerea sistemului optic.

Masurarea integrala a expunerii – Metoda de expunere prin care se masoara luminozitatea medie a tuturor zonelor cadrului aflate in limitele unghiului de masurare al exponometrului.

Masurare matriciala – Sistemul de masurare a luminozitatii la aparatele moderne. Masurarea este executata de un microprocesor construit in interiorul aparatului de fotografiat, care prelucreaza datele si determina expunerea.

Masurare spot sau selectiva – Modalitate de masurare a intensitatii imaginii, la care se alege ca baza de masurare o zona foarte mica in cadru.

Masurarea TTL – Masurarea directa prin sistemul optic.

Miscare suspendata – Obtinuta prin scaderea timpului de expunere astfel realizand o miscare “suspendata” in fotografie.

Moire – fenomen optic datorat suprapunerii a doua straturi raster

Multiautomat – Aparat de fotografiat cu control automat si cu o gama larga a programelor de control, de exemplu diferite variante de iluminare, diafragma sau expunere prioritara, functionare manuala, etc.

– N –

Nanometru – Unitate de masura a lungimii de unda a spectrului electromagnetic. Nanometrul reprezinta a milioana parte dintr-un milimetru.

Numar director – Marime de determinare a valorii necesare a diafragmei in cazul folosirii unei lampi fulger.

– O –

Obiectiv – Ansamblu compus din mai multe lentile; sistemul optic de realizare a unei calitati optime a imaginii.

Obiectiv-lupa – Obiectiv folosit adesea in macrofotografie. Prin folosirea lui se pot obtine scari mari de fotografie.

Obiectiv “ochi de peste” – Obiectiv cu unghi de vedere foarte mare de pana la 180-220 grade.

Obiectiv cu distanta focala lunga – Obiectiv cu un unghi mic de vedere si distanta focala mare la care lungimea obiectivului corespunde cu aprox. distantei focale (teleobiectiv).

Obiectiv cu distanta focala mica – La obiectivele grandangulare unghiul vizual depaseste 600 mm de aceea se folosesc pentru fotografierea suprafetelor mari sau cand este limitata distanta pana la subiectul fotografiat.

Obiectiv cu oglinda – Obiectiv cu distanta focala mare si cu un unghi de vedere mic, de lungime foarte mica, la care principiul de baza este reflexia repetata a razelor de lumina pe suprafata oglinzilor interne.

Obiectiv mobil (cu inclinare a axei optice) – Obiectiv superangular cu ajutorul caruia se evita deformarile de perspectiva aparute la fotografierea obiectelor cu linii verticale inalte (la fotografia de arhitectura, fotografia obiectelor plane aflate pe diferite suprafete, etc.).

Obiectiv normal – Obiectiv cu unghi de vedere corespunzator cu cel al ochiului omenesc, cu o dimensiune, de regula, de 50 mm.

Obiectiv zoom (transfocator) – Obiectiv cu distanta focala variabila.

Obturator – Sistem care asigura timpul necesar de expunere a senzorului la fasciculul de lumina, acesta fiind central sau focal.

Ocular – Sistem de lentile mici intalnit la aparatele de fotografiat reflex, aflat in vizor, prin care fotograful priveste pentru reglarea claritatii imaginii si pentru realizarea compozitiei cadrului. La unele aparate de fotografiat este posibila reglarea ocularului in functie de particularitatile ochiului fotografului sau de dioptrii.

Oglinda – Este fixata in corpul aparatului la un unghi de 45 de grade astfel incat sa reflecteze imaginea provenita din obiectiv pe geamul mat de deasupra.

– P –

Paralaxa – Diferenta dintre imaginile obtinute prin vizor sau obiectivul vizor si cea obtinuta prin obiectiv, data de nesuprapunerea perfecta a imaginilor.

Peisaj – Redarea artistica a unui loc din natura, a unui moment, a unui anotimp sau a unei zile. Peisajul reda un fenomen natural tipic sau specific unei zone geografice. In fotografia artistica moderna sunt considerate peisaje si fotografiile ce redau constructii moderne, hidrocentrale, complexe industriale.

Pentaprisma – Prisma cu cinci suprafete care rastoarna si inverseaza imaginea.

Perspectiva – Modalitate de prezentare in trei dimensiuni a unui tablou cu subiect real pe o suprafata cu doua dimensiuni prin cresterea efectului de profunzime.

Perspectiva “de broasca” – Tip de perspectiva obtinuta la fotografierea dintr-un punct de statie de jos.

Perspectiva “zbor de pasare” – Perspectiva care se obtine la fotografierea dintr-un punct de statie inalt.

Perspectiva aeriana – Varianta de tonalitati a perspectivei, in care profunzimea suprafetei din fotografie este redata datorita prezentei unui val de ceata.

Perspectiva color – Perspectiva a carei senzatie este produsa de modificarea culorilor de pe suprafata cadrului, prin care apare senzatia de profunzime a suprafetei.

Plan de reglare – Planul in care se efectueaza reglarea obiectivului, asigurand claritatea imaginii. Inaintea si inapoia imaginii, claritatea se pierde treptat.

Planul de formare al imaginii – Planul in care obiectivul formeaza imaginea obiectului fotografiat.

Prim-plan – Se numeste astfel un plan in care un obiect fotografiat ocupa locul principal in cadru. Acesta poate fi obtinut cu un teleobiectiv, care da impresia apropierii subiectului si cresterii dimensiunilor sale.

Prioritate de diafragma – Aparatele de fotografiat cu diafragma prioritara realizeaza automat corectia timpului de expunere in raport cu modificarea valorii diafragmei asigurand astfel o expunere corecta.

Prioritate de timp – Aparatele dotate cu expunere prioritara determina automat diafragma necesara in functie de expunerea data.

Prisma – Element din sticla transparenta de forma triunghiulara prin care lumina alba trece desfacandu-se in culorile componente in ordinea lungimilor de unda.

Puterea de separatie – Capacitatea obiectivului de a reda distinct cele mai mici detalii, aflate la distanta cat mai mica unul de altul.

– R –

Recuzita de teatru – Articole auxiliare care pot fi folosite ca accesorii pentru fotografiere.

Redare a culorii – Una dintre principalele caracteristice ale procesului color, care indica in ce masura culorile unei imagini redau culorile reale ale obiectului fotografiat.

Redarea contrastului – Metoda prin care se stabileste gradul de contrast redat de obiectiv.

Redarea structurii materialului – In acest fel se numeste redarea texturii unui material. Se foloseste la fotografii din domeniul modei si chiar in industria de confectii, pentru a surprinde materialul din care sunt confectionate produsele.

Reflector – Mecanism care reflecta lumina intr-o anumita directie. In cazul in care la fotografiere este nevoie de o lumina difuza se folosesc reflectoare albe cu suprafata mare de reflexie, iar in cazul in care este nevoie de o lumina concentrata intr-un fascicul se foloseste un reflector parabolic care concentreaza lumina.

Reflexie interna – Reflexie in interiorul obiectivului, aparuta in urma reflectarii de catre suprafata lentilelor a razelor de lumina.

Refractie – Modificare a directiei de propagare a luminii atunci cand traverseaza suprafata de separare a doua medii.

Reglare selectiva – Reglarea claritatii imaginii in functie de un anumit punct din cadru.

Reglator al profunzimii de camp – Parghie de pe aparatul de fotografiat cu ajutorul careia se poate realiza controlul vizual al marimii zonei

– S –

Scala Kelvin – Mijloc de exprimare a temperaturii cromatice a luminii. Punctul de 273 K corespunde cu 0 grade Celsius, iar 0 absolut se afla in punctul de -273 C.

Scala nuantelor de gri – Scala in functie de care se poate executa masurarea expunerii prin metoda substituirii si care se realizeaza pe baza valorii de gri 18%. In functie de valoarea standard de 18% gri, se regleza si exponometrele interne ale aparatelor de fotografiat, deoarece, de regula, aceasta valoare corespunde contrastului normal. Un contrast normal produce mai putine dificultati la fotografiere; cu toate acestea, la fotografierea unui obiect negru, exponometrul intern nu masoara corect expunerea, de aceea obiectul in cauza apare complet luminos pe negativ. Daca masuram expunerea in functie de scala nuantelor de gri, obiectul fotografiat va fi redat mai aproape decat in realitate. Acest lucru este valabil pentru obiectele albe.

Scala campului de profunzime – Scala de pe obiectiv pe care se poate determina care va fi campul de profunzime relativ la anumite valori ale distantei si diafragmei.

Scara de fototgrafie – Raportul dintre dimensiunile liniare ale imaginii si dimensiunile liniare ale obiectului corespunzator.

Sectiune de aur – “Sectio aure” : sistem de principii cu ajutorul caruia se obtine o armonie a proportiilor intr-o imagine, pe baza proportiilor geometrice. O bucata AC se imbarte in doua parti, astfel incat CB : AB = AB : AC (raportul dintre partea mica si partea mare este acelasi cu cel dintre partea mare si intreg).

Sensibilitate la lumina– Sensibilitatea la lumina a senzorului, exprimata in echivalent unitati ISO.

Silicagel – Substanta care absoarbe umezeala. Pliculetele de silicagel introduse in geanta de articole fotografice servesc pentru a absorbi toata umezeala, impiedicand astfel deteriorarea aparatului de fotografiat.

Sistem optic – Obiectiv; poate fi compus dintr-un sistem de lentile pentru reducerea erorilor produse de lentilele separate.

Spectru – Banda de culori diferite, care se obtine la trecerea luminii printr-o prisma. Daca toata gama lungimilor de unda este prezenta in spectru, aceasta este numit spectru continuu. Daca anumite parti lipsesc, se numeste spectru discontinuu.

Spectrul de radiatii electromagnetice – Sir de lungimi de unda ale energiei electromagnetice. Spectrul vizibil (lumina vizibila) este o parte a acestuia. Si radiatiile gamma, Roentgen, undele radio, etc. sunt parti ale spectrului de radiatii electromagnetice.

Strat antireflex – Strat realizat dintr-un anumit material, care acopera lentilele asigurand o mai buna trecere a luminii prin ele, reducand la minim pierderile de lumina prin folosirea reflexiei interne.

– T –

Telemetru – Sistem de masurare a distantei de la aparat la subiect. Principiul de lucru al acestuia se bazeaza pe functionarea ansamblului de lentile. Astfel claritatea nu este determinata prin obiectiv, ci printr-un sistem special.

Teleobiectiv – Obiectiv cu distanta focala mare si unghi de vedere mic, prezentand o lungime mai redusa decat lungimea focala a acestuia. Asigura un unghi de fotografiere mic si o marire a dimensiunilor imaginii in cadru.

Temperatura de culoare – Caracteristica a luminii masurata in grade Kelvin.

Transfocator – Obiectiv cu distanta focala si unghi de vedere variabile existent sub diferite forme.

Treapta a diafragmei – Pas intre o valoare a diafragmei si cea anterioara sau posterioara. De exemplu : de la valoarea de 5,6 pana la valoarea de 8 este o treapta. Notiunea de treapta se foloseste si la formarea sirului de timpi de expunere. De la 1/125 sec. pana la 1/250 sec. este o treapta pe scala de expunere.

– U –

Unghi de vedere – Unghiul sub care obiectivul poate sa adune lumina in asa fel incat sa realizeze formatul cadrului.

Unitate de expunere – Determinarea numerica exacta pentru unitatile valorilor de expunere. Se exprima in unitati EV (exposure value) sau LW.

– V –

Vignetare – Intunecare a marginilor imaginii ce apare in primul rand din cauza folosirii unui parasolar stramt, care acopera marginile cadrului in campul de vedere al obiectivului.

Vizor – Mecanism de vizare si incadrare a imaginii in vederea fotografierii.