“Sunt permanent uimit de cat de multe stiu majoritatea fotografilor despre camerele foto si echipamentul pe care il au sau nu il au. Deseori, unii stiu mult mai multe despre echipamentul pe care-l folosesc eu si ma intreb daca nu este ceva in neregula la mine si daca lucrarile mele n-ar fi mai bune daca si eu as sti tot atata ca ei, cati pixeli are o anume camera, care-i numarul de referinta al unui anumit trepied X sau care sunt avantajele obiectivului y in comparatie cu z.

Pe de alta parte insa, sunt frapat de cat de putin se discuta printre fotografi despre munca unui alt artist, poate cu cateva exceptii care revin regulat, ca Ansel Adams, David Muench si alti cativa. Sunt, iarasi, frapat de cat de putin se discuta printre fotografi despre celelalte arte. Date fiind fiind studiile mele, consider ca pictura a determinat formarea mea ca artist si cand discut modul in care anumite lucrari de pictura au influentat decizia mea de a deveni fotograf, constat ca doar putini alti fotografi sunt interesati de comparatii intre diversele arte. In schimb, in zilele lui Ansel Adams, multi fotografi ascultau muzica clasica in timp ce isi mareau negativele, practica urmata de elevii sai. Se pare insa ca fotografii tineri au pierdut legatura cu alte forme de arta, fie ea muzica, sculptura, pictura si probabil ca ne indreptam in directia in care fotografia este doar despre fotografie, fara referinte la alte forme de arta.

Mi se pare important sa incercam sa inversam aceasta tendinta. Daca fotografia este o forma de arta, atunci este important sa fie pusa in corelatie cu celelalte forme de arta. Dar pentru ca aceasta sa se intample, este bine sa avem cunostinte si din celelalte forme de arta, nu numai din fotografie.”

- Alain Briot, Beautiful Landscape

The picture is good or not from the moment it was caught in the camera.
- Henri Cartier-Bresson, “The Camera – LIFE Library of Photography”

Alergătorul de maraton Aristide Necula | Marathon runner Aristide Necula (Romania)

Soarele venețian în păr mi-așează
aur din alchimii desăvârșite.
Sprâncenele înalt mi-s arcuite,
asemeni punților ușoare și te

duc spre pericolul ce mut veghează,
al ochilor pe-ascuns călătorind,
peste canale, care mări cuprind
și din albastrul valurilor prind.

Cine mă vede, îmi invidiază
și câinele, pe care câteodată
în pauze, languros, mi se așează

mâna, de scrum neatinsă, inelată.
Toți craii plini de vise care vin,
de gura mea sfârșesc ca de venin.

(Rainer Maria Rilke, Curtezana)

În ultimele luni m-au întrebat mai mulți prieteni de ce mi-am suspendat contul de facebook. Răspunsul e același pentru toți: pentru că nu folosește la nimic, nu te învață nimic, te face să pierzi timpul, îți dă iluzia că socializezi și – nu în ultimul rând – pentru că s-a umplut de prințese și cocalari mai ceva ca hi5.

Ducă-se pe pustii.

I bite my lip.
I buy what I’m told:
From the latest hit,
To the wisdom of old.
But I’m always alone.
And my heart is like ice.
And it’s crowded and cold
In My Secret Life.

Rose, oh reiner Widerspruch Lust / Niemandes Schlaf zu sein unter soviel / Lidern

Trandafir, oh, contradicție pură, de a nu fi, sub atâtea pleoape, somnul nimănui

(Epitaful pe piatra de mormânt a lui Rainer Maria Rilke)

Era lume-n chipul celei scumpe-
dar deodată ea se revărsa:
lumea-afară-i, lumea necuprinsă-i.

Ori de ce nu am băut din chipul
drag și plin ce-l ridicam spre mine,
lume-nmiresmată lângă gura-mi?

Am băut, ah. Fără sat băut-am.
Dar și eu, prea plin de multă lume,
bând din ea, m-am revărsat afară.

(Rainer Maria Rilke)

You alone can make my song take flight
Help me make the music of the night

Rugăciunea din amurg

Mă rog şi pentru viii şi pentru morţii mei.
Tot una-mi sunt acuma părtaşii şi duşmanii,
Cu ei deopotrivă mi-am sfărâmat eu anii,
Şi dragostea şi vrajba le-am împărţit cu ei.

Pe morţi în rugăciunea de seară mi-i culeg.
Aceştia sunt, Doamne, iar eu printre morminte.
Au fost în ei avânturi şi-au fost şi pogorăminte.
Puţin în fiecare, în toţi am fost întreg.

De viforele vieţii ei sunt acum deşerţi,
Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce rămâne?
Zdrobita rugăciune la mila ta, Stăpâne,
Sunt şi eu printre morţii rugându-mă să-i ierţi.

Şi adunându-mi viii, la mila ta recurg,
Când crugul alb al zilei pământul încunună:
Tu dă-le, Doamne, dă-le cu toata mâna bună
Târzia-nţelepciune din tristul meu amurg.

(Nichifor Crainic)