Posts in Category: still life

Omul Prin Fereastra Temniței

“O, ce este omul? Spicul ierbii, precum a spus Iov, pe care îl coseşte mâna lui Dumnezeu. Ce rămân? Paiele. Ce se ia cu mâna nevăzută? Spicul. Al Tău e sufletul, Doamne, iar trupul e al pământului. La despărţire, fiecare îşi ia ce-i al lui: pământul – trupul, Domnul – sufletul. Cunoaşterea noastră este una cu necunoaşterea în amândouă cazurile: şi când privim la cel viu, şi când privim la cel mort. (…)

Unde sânt chefurile petrecăreţilor, unde-i cântecul celor voioşi, unde-i larma celor puternici, unde-i vuietul celor trufaşi? Unde-i strigătul şi răcnetul celor năimiţi şi corupţi? O vor şti mai bine decât capul tău tălpile tale, când vor călca peste osemintele lor uscate, pentru că te vor înţepa şi te vor face să gemi.Unde este farmecul rotunjimilor şi plinătăţii trupului? În viermăraia şi în murdăria de negrăit. Unde sânt sânii atrăgători, care tresăltau de dragoste? În muşuroiul de sub copitele măgarilor. Unde sânt mâinile mai scumpe decât aurul, care slujeau oaspeţilor? Acum sânt beţe uscate sub roţile căruţelor. (…) Unde sânt cinstirile şi onorurile? În strunele rupte şi în timpanele sparte. Unde este strălucirea feţei şi a ochilor? În obrajii umflaţi şi în bezna orbitelor goale.

Unde sânt împăraţii, Doamne? Întreabă slugile lor. Unde sânt bogătaşii, Doamne? Întreabă cerşetorii. Unde sânt femeile frumoase? Întreabă viermii şi râmele.

Pe deplin, nimica sântem în faţa lui Dumnezeu. Doamne Dumnezeul nostru, nimica sântem! Răsărim şi ne uscăm ca iarba. Ne risipim ca un nor fără apă. Ne ofilim ca florile în grădină. Ne înălţăm şi ne pierdem ca fumul şi aburul. Venim şi trecem ca nuntaşii. Ne auzim şi amuţim ca sunetul fluierului. Sântem ca un călător care poate zice: Bună dimineaţa!, dar nu-i mai e dat să spună: Bună seara! Sântem ca o poezie pe care o recită poetul şi, într’o clipă, se întrerupe. “

(Sf. Nicolae Velimirovici – „Prin Fereastra Temnitei”)

Shadow lies between us

Shadow lies between us
as you came, so you shall leave from us
time and storm shall scatter all things
Sorrowing you must go, and yet you are not without hope
For you are not bound to the circles of this world.
You are not bound to loss and silence.
All things must pass away,
All life is doomed to fade…

(„The Grace of the Valar”, also known as Breath of Life. In original it is written in Sindarin language and sung by the women of the The London Voices:

Immen dúath caeda
Sui tollech, tami gwannathach omen
Lû ah alagos gwinnatha bain
Boe naer gwannathach, annant uich ben-estel
An uich gwennen na ringyrn e-mbar han*
Uich gwennen na ‘wanath ah na dhín.
Boe naid bain gwannathar,
Boe cuil ban firitha…)

The big Dream

Time has come to say the words we want to hear
I make a wish: to be togheter
This night, when we dream

cimitirul_bellu_2016_06_resize

cimitirul_bellu_2016_12_resize

cimitirul_bellu_2016_16_resize

Full dark, no stars

derelict-house2

“Photography has developed in a way that it can liberate painting from the literairy, the anecdotical and even from the subject. Why would the painters not use this freedom and do other things.”

– Pablo Picasso

Deveniri | Becoming

Poezie-poetry

Tot citind și gândind realizezi că în fotografie există două idei majore asupra cărora merită să reflectezi permanent: 1. Cum decizi că un anumit lucru din jur, fie el chiar îngrozitor de banal, poate deveni subiect și 2. Cum reușești să pui o ramă în jurul acestui subiect, astfel ca privitorul să se uite în interiorul ei și să se minuneze de același lucru ca și tine, care altfel n-ar fi meritat deloc atenție și ar fi trecut complet neobservat dacă tu nu ai fi pus, printr-o decizie de moment, acea ramă în jurul lui. Seamănă cu o plimbare la munte iarna când zăpada lucește în soarele amiezii și din toată acea mare și indefinită albeață orbindu-te, te apleci și presezi în pumni un bulgăre. Îi dai o formă cât mai rotundă și mai îndesată apoi ochești un stâlp de telegraf și bulgărele se sparge de el cu un pocnet sec. Iar bulgărele acela în zborul lui prim și ultim devine altceva, să zicem un glonte de argint și nu-și mai amintește defel că a fost odată zăpadă, așa cum nici fotografia nu mai ține minte că a fost vreodată realitate. (Evoluția unui fotograf, partea a 5-a)

No rest for the righteous

Black-white

Yes, we turned to the living and true God from idols, to serve Him and to wait for His Son from heaven. Until then, no true rest for us.

Natură moartă cu prieteni vechi | Still life with some old friends

meet-old-friend

One of the reasons I love to take photographs is that people don’t have to speak any particular language to understand what I want to say.
– Michal Fanta

Lost in translation II

Lost in translation

Amăgiri

Natură moartă cu moarte

O, lumea, dacă nu-i o amăgire,
ne este un senin veşmânt.
Că eşti cuvânt, că eşti pământ,
nu te dezbraci de ea nicicând.

O, lumea e albastră haină,
în care ne cuprindem, strânşi în taină,
ca vara sângelui să nu se piardă,
ca vraja basmului mereu să ardă.

(Lucian Blaga, „Vară de noiembrie”, 1962 – fragment)

Natură moartă cu ton și frunze de bananier | Still life with tuna fish and banana tree leaves

Natura moarta cu ton si frunze de bananier