Erele, sferele

Nu-l mişcă ştiutele
crînguri cu ciutele.
Cărarea cu urmele,
iezerul, umbrele
nu-l cheamă. Copitele
sfarmă ispitele.

Prin ceaţă cînd lunecă
zări el adulmecă,
nu apropiatele,
ci depărtatele.

Ciulindu-şi urechile
prinde străvechile
rotiri, sus, de tulbure
foc şi de murmure.

Şi-aude, subt naltele,
unele, altele:
erele, sferele.

(Lucian Blaga – „Cerbul cu stea în frunte”)

Paradis în destrămare

Portarul înaripat mai ţine întins un cotor de spadă fără de flăcări. Nu se luptă cu nimeni, dar se simte învins. Pretudindeni pe pajişti şi pe ogor serafimi cu păr nins însetează după adevăr, dar apele din fântâni refuză găleţile lor. Arând fără îndemn cu pluguri de lemn, arhanghelii se plâng de greutatea aripelor. Trece…