Singurătate | Solitude (Tribute to Michael Kenna II)

Singurătatea ca o ploaie-mi pare. Din mări ea suie către înserare; şi din câmpii pierdute-n depărtare suie la cer, statornicu-i lăcaş. Şi-abia din cer se lasă pe oraş. Şi plouă-n ora vag crepusculară, când toate străzile spre zori se-ndreaptă, când trupuri ce nimica nu aflară, dezamăgit şi trist se trag deoparte; când oameni care se…

Moarte la Veneția | Mort à Venise

 
San Marc sinistru miezul nopţii bate. Cu glas adânc, cu graiul de Sibile, Rosteşte lin în clipe cadenţate: “Nu-nvie morţii – e-n zadar, copile!”
Veneţia este un oraş pe unde trec zeci de mii, sute de mii de vizitatori în fiecare an. Au fost tipărite de-a lungul secolelor mii de cărţi care descriu istoria, geografia, gastronomia, folclorul, tradiţiile etc., etc. acestui loc. Cum mai poţi să-ţi închipui că o astfel de localitate îţi rezervă surprize şi că poţi întâlni şi astăzi fenomene inexplicabile sau fiinţe stranii? E drept că dacă te depărtezi cu numai câţiva zeci de metri de traseele practicate de miile de turişti, întâlneşti un alt oraş, o altă lume, ba chiar şi alte preţuri, ca şi cum n-ai trăi în acelaşi loc. Numai că, pentru asta, trebuie în primul rând să vorbeşti italiana. Şi încă! Nu rareori te trezeşti în mijlocul unui grup de veneţieni care sărbătoresc cine ştie ce eveniment local şi care, încântaţi de cele câteva minute în care ai vorbit cu ei vrute şi nevrute, te-au invitat în cârciuma din colţ în care au rendez-vous cu amicii pentru această ocazie.
Şi deodată, îţi dai seama că au uitat că nu eşti chiar de-al lor şi au început să vorbească în dialect veneţian, să povestească tot felul de bancuri, de istorii adevărate sau inventate, din care tu nu înţelegi decât cel mult jumătate. Însă, ce contează! Te simţi integrat în viaţa lor şi îţi spui că trebuie să spui şi tu o poveste, altfel îşi vor imagina că-i snobezi. Atunci, îţi cântăreşti şi îţi alegi cuvintele, ca să fii sigur că n-ai greşit nimic şi… te lansezi! Spre marea ta uimire, ei râd cu poftă, dar nu acolo unde te aşteptai! Pentru că în cursul povestirii ai făcut, fără să ştii, un joc de cuvinte, ai pus un accent care schimbă sensul frazei, ai utilizat o expresie care la ei înseamnă altceva. Ce importanţă are? Toată lumea râde şi ţi-ai creat o reputaţie de “povestitor de mare clasă”!

Cântec de dragoste

Cum să-mi împiedec sufletul să nu-l ajungă cutremurat pe-al tău? Cum să-l înalţ deasupra ta spre alte lucruri, altundeva? O, cum, cum l-aş aduna lângă ceva pierdut în întunerec, într-un ungher tăcut, străin, nefrămătând, ce nu se-ndepărtează când adâncurile-ţi lunecă departe, unduind. Ci tot ce ne-nfioară, pe tine şi pe mine, ne împreună totuşi aşa…

Music of the Night

Valletta, Malta, november 2011   Music of the Night (Andrew Lloyd Webber / Charles Hart / Sarah Brightman) Night time sharpens, heightens each sensation Darkness stirs and wakes imagination Silently the senses abandon their defenses Slowly, gently night unfurls its splendor Grasp it, sense it, tremulous and tender Turn your face away from the garish…

Drumul (The Road) V

În acel trecut îndepărtat, undeva în apropierea acestui loc, urmărise un șoim prăvălindu-se în josul lungului perete albastru al muntelui, izbindu-se cu osul pieptului de cocorul din mijlocul unui șir de cocori și apoi ducând în gheare, spre râul de jos, pasărea deșirată, frântă, care-și târa penajul vâlvoi, zbârlit, prin văzduhul încremenit al toamnei. Aerul…