Posts in Category: implant cohlear

Prin contrast

Prin contrast„It is the simultaneous recognition, in a fraction of a second, of the significance of an event as well as the precise organisation of forms which gives that event its proper expression.”
– Henri Cartier-Bresson

Copilul meu bionic (III)

implant_cohlearImplantul cohlear este o soluție aplicabilă în cazul hipoacuziei neurosenzoriale, adică al acelui tip de hipoacuzie care afectează urechea internă, numită cohlee [iată cum arată și din ce este compusă urechea umană: română | engleză]. În hipoacuzia neurosenzorială, cilii vibratili din cohlee fie lipsesc, fie, în loc să se miște sub acțiunea lichidelor din interior, funcționează deficitar și deci nu pot transmite semnalul către nervii auditivi.

Postarea anterioară prezintă partea externă a soluției auditive cu implant cohlear, parte numită procesor de sunet.

În postarea de azi se poate vedea implantul propriu-zis, adică partea care este ”introdusă în cap” (în termeni profani). În prim plan este stimulatorul, care conține un miez de titan într-un înveliș siliconic. În spatele acestuia există o ”coadă” care conține microelectrozi din metal, dublată de o alta cu o terminaţie metalică având funcţie de “masă”. Din păcate, trusa pe care am folosit-o era una demonstrativă și electrozii lipseau. [Aici este fotografia detaliată a unui implant complet]

Chirurgia implantului cohlear se efectuează sub anestezie generală. Chirurgul practică o incizie în osul din spatele urechii (mastoid) și plasează acolo stimulatorul, iar electrozii îi introduce în cohlee.

Funcționarea ansamblului este relativ simplă: procesorul de sunet preia ”mesajul” din ambient și îl transmite sub formă digitală, prin inducție, implantului. Electrozii acestuia preiau funcția cohleei, transmițând informația auditivă nervului de unde mai departe se formează, în creier, senzația auditivă.

Mă opresc aici cu partea tehnică, despre care puteți afla foarte multe la orice căutare pe internet.

Din episodul viitor ne vom concentra pe oameni: nevoile, aşteptările, banii, munca şi dezamăgirile lor.

Copilul meu bionic (II)

Procesorul implantului cohlear Nucleus5 (Cochlear)În imagine: procesorul de sunet al implantului cohlear Nucleus 5 produs de firma australiană Cochlear.

Postarea anterioară aici.

Notă 1: Întreg fotoproiectul va fi mutat în curând pe un spațiu separat și dedicat, pentru identitate mai clară.

Notă 2: Voi dedica două episoade implantului propriu-zis. Mulţumesc lui Cătălin Săvulescu pentru lecţia de fotografie de produs 🙂

Hipoacuzia sau diminuarea auzului este deficitul senzorial cel mai frecvent întâlnit la om. Frecvența cazurilor de hipoacuzie este de 1 la 650 de nou-născuţi, cu o prevalență de 10-12% din totalul populației.

Această deficiență se clasifică, în funcție de gradul de pierdere tonală, determinat prin audiometrie, în ușoară, moderată, severă și profundă. Lipsa totală sau aproape totală a auzului se numește surditate.

Procentul de copii complet surzi este relativ mic. Din păcate însă, sunt mult mai mulți hipoacuzicii care nu pot percepe cele mai importante frecvențe și tării tonale, cum ar fi cele conversaționale. Copilul hipoacuzic nu poate învăța să vorbească sau o face cu dificultate mai mică sau mai mare. Fără auz, nu se poate forma și dezvolta gândirea conceptuală, surzii fiind lipsiți de reprezentarea acustică a cuvintelor vorbite și fiind adesea incapabili de abstractizare. Copilul afectat resimte izolare și este adesea ostil pentru că nu are posibilitatea de a percepe corect evenimentele din jurul său.

Dacă pentru pierderea ușoară și moderată de auz reabilitatea copilului se poate face prin protezare, adică prin utilizarea unor aparate auditive care amplifică sunetul pentru a compensa pierderea tonală, în cazul hipoacuziei profunde și pentru majoritatea celor severe singura soluție este implantul cohlearsoluţie căreia îi este dedicat acest proiect.

Numit și ureche bionică, implantul cohlear este un dispozitiv bio-medical care permite copilului deficient de auz să perceapă sunetele, să îşi insuşească limbajul și să își amelioreze performanțele intelectuale. Cele mai noi și performante modele de implant permit copilului implantat în timp util să își înveţe limbajul aproape fără greșeală.

Despre ce înseamna timp util și cum anume se face implantarea, în episodul viitor.

FOTOPROIECT: Copilul meu bionic (I)

Copilul meu bionic (I)Rog prietenii fotografi să sprijine acest fotoproiect anunţându-l pe blogurile lor. Iată aici adresa: http://eyeswideshut.ro/copilul-meu-bionic

Ce e neobişnuit la fetiţele din fotografia mea?

Nimic. Cu excepţia ciudatului dispozitiv pe care fiecare din ele îl poartă la câte o ureche.

Cea din stânga este Sofia, fiica noastră. Cea din dreapta, buna ei prietenă Sonia.

Amândouă sunt nişte copii speciali. Nu doar pentru că sunt ai noştri, ci şi pentru că nu aud.

Mai bine zis, nu aud cu urechile.

Hipoacuzie senzorială profundă bilaterală cu pierdere auditivă peste 80 de decibeli, scrie pe foaia de diagnostic a Sofiei.

Pe româneşte, surditate aproape completă.

Cu excepţia pickamerelor şi avioanelor, Sofia nu aude nimic cu urechile ei.

În urmă cu puţini ani, acest diagnostic ar fi însemnat educare la şcoala pentru hipoacuzici şi un anumit traseu în viaţă, cam acelaşi urmat de multe generaţii de aceia care se nasc cu această deficienţă sau o dobândesc de mici.

Nu neapărat un traseu nefast sau sumbru, să ne înţelegem. Poţi reuşi în viaţă în ciuda oricăror dificultăţi.

Doar foarte, foarte complicat.

Mulţumită progreselor ştiinţei bune, Sofia şi Sonia beneficiază de o soluţie care le permite să ducă o viaţă aproape firească: implantul cohlear sau urechea bionică.

Puţin cunoscut în România, costisitor şi mai deloc promovat de un sistem sanitar socialist – citeşte: corupt, idiot şi muribund – implantul poate schimba radical viaţa celor care nu aud.

Fotoproiectul pe care îl încep azi îşi propune să popularizeze implantul cohlear şi stiinţa cu valenţe etice. Poate că, aflând despre implant de la noi, alţi părinţi vor putea da un nou şi nesperat curs vieţilor lor şi ale copiilor lor.

Şi pentru că este un fotoproiect, am să spun povestea nu doar în cuvinte, ci şi în imagini.

Imagini cu copii şi părinţi.

Şi cuvinte despre implant.

Şi despre multe altele: despre etică în medicină (ha!) şi ştiinţă în general; despre conflictul între susţinătorii implantului şi adversarii lui; despre ce avem voie să facem şi ce nu avem voie să facem pentru a ne vindeca sau corecta deficienţele; şi chiar despre sensul lucrurilor care pare adeseori că n-au nici un sens…

Aşa că, prieteni fotografi, anunţaţi, vă rog, acest proiect pe blogurile voastre. Nu costă şi nu doare. Iată adresa web a fotoproiectului: http://eyeswideshut.ro/copilul-meu-bionic

Mulţumesc!

(Va urma)