Târziu, prea târziu | Late, too late

    Acasă s-a întors ogorul Dintr-o nedreaptă pribegie, Când nopţi şi zile ţi-a dus dorul Pierdut în codevălmăşie.   Sătul de- atâta nedreptate, Prin anonimele pogoane, Ţi s-adresează ca un frate: “Eu sunt pământul tău, Ioane!”   E o scrisoare de iubire La drum plecată-n tinereţe; După o lungă rătăcire Ţi-a parvenit la bătrâneţe.…

Purtătorii ilegali de suflete

Tot universul nostru era albastru şi gol   Tot universul nostru era albastru şi gol iar noi retraşi în bulgărul numit pământ viaţă eram deasupra şi la subsol murind, murmurând.   Viii şi morţii viilor unii într-alţii şi unii peste alţii…   Tot universul nostru era albastru şi gol. Locul pe care-l ocupam, cei vii…