Posts in Category: abstract

Kerberos

vulcani2012_171_resize

Styx

vulcani2012_090_resize

Charon

vulcani2012_042_resize

Disintegration

vulcanii noroiosi

Târziu, prea târziu | Late, too late

 hopa_trop 04 2014 03_resize
 
Acasă s-a întors ogorul
Dintr-o nedreaptă pribegie,
Când nopţi şi zile ţi-a dus dorul
Pierdut în codevălmăşie.
 
Sătul de- atâta nedreptate,
Prin anonimele pogoane,
Ţi s-adresează ca un frate:
“Eu sunt pământul tău, Ioane!”
 
E o scrisoare de iubire
La drum plecată-n tinereţe;
După o lungă rătăcire
Ţi-a parvenit la bătrâneţe.
 
O clipă inima se-mbată
Şi te cuprinde brusc elanul,
Să tai iar brazda de-altădată,
În snopi s-aduci acasă lanul.
 
Zadarnic s-amăgeşte moşul
C-o mai munci în miezul verii,
De-ndată ce-a cântat cocoşul
Şi până la lăsatul serii.
 
Din ochi ce drămuie lumină
Cad picături de resemnare;
Le bea ţărâna şi suspină,
S-aprinde doru-i şi mai tare.
 
Cu lacrimi sincere de rouă,
Plângând ogorul tău de roagă:
“Mai zăboveşte-o viaţă, două,
Să nu-mi dau duhul sub pârloagă!”
 
Tu taci; în gara terminală,
În înserarea vineţie,
Aştepţi o cursă specială
Cu punct final în veşnicie.
(Nicusor Gliga, Bucureşti, 22.04.1996)
 

Heaven Knows

heaven_knows

Purtătorii ilegali de suflete

albastru-si-golTot universul nostru era albastru şi gol
 
Tot universul nostru era albastru şi gol
iar noi retraşi în bulgărul numit pământ
viaţă eram deasupra şi la subsol
murind, murmurând.
 
Viii şi morţii viilor
unii într-alţii şi unii peste alţii…
 
Tot universul nostru era albastru şi gol.
Locul pe care-l ocupam, cei vii şi cei morţi
repede se ghicea sau domol
luat în neştire; sau tras la sorţi.
 
Noi ne ţineam unii de alţii
Viii şi morţii. (Nichita Stănescu)

Malleus Maleficarum

malleus maleficarum

De umbrarum Regis si Delomelanicon

De umbrarum Regis si Delomelanicon

Unfinished sympathy

unfinished sympathy

I am standing on the edge of a cliff and I know I have come too far to go back now. Even if I could, there is no way back and as much as I will long to turn around in times to come, I can only go forward now.

When I imagined this moment I always dreamed I’d jump forward into the open air and soar through the sky like a bird set free. But now I am here the emptiness looms below me unknown and I am shaking. I will myself to jump but my body stays where it is, here. On this familiar path lined with bright flowers that nourished me and kept me breathing and safe since the beginning of the history of my life. I stay still but one cannot stay still for long and soon the wind has caught me in powerful palms and pushes me. (The Road is Home)