Camera în care-a murit un băiat

Acuma sunt, dintr-o data, des-partit.
Începe
o noua învatare, intrebari noi?
Sau pot sa spun acum,
cum totul e la voi? – M-as speria.
Casa? Nicicând prea bine nu am înteles-o.
Odaile? Ah, multe existau acolo.

Ar trebui copii morti sa mai fie,
cu care sa ma joc. Însa, -s mereu
unii ce mor. Întâi zaceau, la fel si eu,
în camera, si nu se însanatoseau.

Sanatos… Cum suna-aici. Mai are sens?
Acolo, unde sunt,
nu este, cred, nimeni bolnav.
De la durerea mea de gât e deja mult –

Aici oricare-i ca o bautura rece.

Înca, pe cei care ne beau, nu i-am vazut.

(Rainer Maria Rilke – Requiem – La moartea unui baiat, fragment)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>