Te-ndepărtezi de mine, clipă trecătoare
Și aripa ta-n bătaie mă rănește.
Sunt singur: ce să-ncep cu graiul oare?
Cu nopțile? Cu ziua care crește?
Iubită, casă, n-am ca să trăiesc,
și nici un loc al meu, să stărui,
iar lucrurile toate, cărora mă dărui,
devin bogate și mă cheltuiesc.
(Rainer Maria Rilke – Poetul)