Orașul ca o momeală | The city as a lure

Centrul Vechi BucurestiOrașul nu mai curge greu, ca o momeală
ce prinde toate zilele, pe rând.
Palatele sună fragil, a sticlă goală
sub ochii tăi. Vezi vara atârnând

de prin grădini, ciorchini de marionete
cu capetele-n jos, inerte, ca și moarte.
Dar din adâncuri de păduri-schelete,
răsare o voință: parcă peste noapte,

stăpânul peste-armate, al mării căpitan,
dublând galere lungi și arsenale,
de mâine vrea să-nece zorii în catran

și flotele-i, cu vâslele bătând
să-și năpustească, steaguri fluturând
de vânt purtate, strălucind, fatale.

(Rainer Maria Rilke – Toamnă târzie în Veneția)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *