Curtezana

CurtezanaSoarele venețian în păr mi-așează
aur din alchimii desăvârșite.
Sprâncenele înalt mi-s arcuite,
asemeni punților ușoare și te

duc spre pericolul ce mut veghează,
al ochilor pe-ascuns călătorind,
peste canale, care mări cuprind
și din albastrul valurilor prind.

Cine mă vede, îmi invidiază
și câinele, pe care câteodată
în pauze, languros, mi se așează

mâna, de scrum neatinsă, inelată.
Toți craii plini de vise care vin,
de gura mea sfârșesc ca de venin.

(Rainer Maria Rilke, Curtezana)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *