Va fi, Lazăre, va fi

Va fi, Lazăre, va fiSunt prada unei boli ce nu ma lasa
nici sa traiesc si nici sa mor. Cu-o sfanta
aprindere, potrivnic-amoroasa,
cu duhul Tau ma iau mereu la tranta.

Te voi invinge? Bucuria unei
izbanzi m-ar arunca in disperare:
sunt ca un pin pe marginea lagunei
cu radacina-n luturi mult prea rare.

Ai sa ma birui? N-o sa ma condamne
triumful Tau netulburat, caci ora
judetului va bate-n mine, Doamne,
cu limba moarta vine tuturora …

Osanda noastra, cea din haos data,
e sa pierim sau sa-nviem de-odata.

(Ștefan Augustin Doinaș – Psalmul LXXIII)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *