Cântec de dragoste

Cântec de dragosteCum să-mi împiedec sufletul
să nu-l ajungă cutremurat pe-al tău?
Cum să-l înalţ deasupra ta
spre alte lucruri, altundeva?
O, cum, cum l-aş aduna
lângă ceva pierdut în întunerec,
într-un ungher tăcut, străin, nefrămătând,
ce nu se-ndepărtează
când adâncurile-ţi lunecă departe, unduind.
Ci tot ce ne-nfioară, pe tine şi pe mine,
ne împreună totuşi aşa cum un arcuş
din două strune-un singur sunet scoate.
Pe ce vioară suntem înstrunaţi?
Şi ce artist ne ţine-n mâna lui,
cântec cum altul nu-i?

(Rainer Maria Rilke, 1875 – 1926.
În româneşte de Dan Constantinescu. Poezii culese din “Poezia germană modernă – de la Stefan George la Enzensberger”, Editura Pentru Literatură, 1967)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *