Pantera

PanteraOchiul, de-a gratiilor perindare
sfârşit, nimic nu mai reţine-anume.
Căci mii de gratii sunt i se năzare
şi după mii de gratii nici o lume.

Lunecul-mers cu pas vânjos mlădiu,
rotinduse-ntr-un cerc mărunt, tenace,
pare-al puterii dans în jur de-un miez
unde, năucă,-o mare vrere zace.

Doar al pupilei văl, câteodată,
tăcut se dă de-o parte şi pătrunde,
prin liniştea din membre încordată,
în inimă un chip şi se ascunde.

(Rainer Maria Rilke – Pantera
Jardin des Plantes, Paris)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *