Unul care ține

zi de toamna

Cad frunzele, cad ca din depărtare,
de parcă veștejesc grădini în ceruri,
cu gesturi de negare cad, de-a rândul.

Iar nopțile, cum cade greu pământul
din toate stelele, într-o însingurare.

Noi toți cădem. Și mâna asta, iată.
Căderea, vezi, e-n toți și în oricine,

Și totuși, este Unul care ține
nespus de blând, pe mâini, căderea toată.

(Rainer Maria Rilke – Toamna)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *