FOTOPROIECT: Copilul meu bionic (I)

Copilul meu bionic (I)Rog prietenii fotografi să sprijine acest fotoproiect anunţându-l pe blogurile lor. Iată aici adresa: http://eyeswideshut.ro/copilul-meu-bionic

Ce e neobişnuit la fetiţele din fotografia mea?

Nimic. Cu excepţia ciudatului dispozitiv pe care fiecare din ele îl poartă la câte o ureche.

Cea din stânga este Sofia, fiica noastră. Cea din dreapta, buna ei prietenă Sonia.

Amândouă sunt nişte copii speciali. Nu doar pentru că sunt ai noştri, ci şi pentru că nu aud.

Mai bine zis, nu aud cu urechile.

Hipoacuzie senzorială profundă bilaterală cu pierdere auditivă peste 80 de decibeli, scrie pe foaia de diagnostic a Sofiei.

Pe româneşte, surditate aproape completă.

Cu excepţia pickamerelor şi avioanelor, Sofia nu aude nimic cu urechile ei.

În urmă cu puţini ani, acest diagnostic ar fi însemnat educare la şcoala pentru hipoacuzici şi un anumit traseu în viaţă, cam acelaşi urmat de multe generaţii de aceia care se nasc cu această deficienţă sau o dobândesc de mici.

Nu neapărat un traseu nefast sau sumbru, să ne înţelegem. Poţi reuşi în viaţă în ciuda oricăror dificultăţi.

Doar foarte, foarte complicat.

Mulţumită progreselor ştiinţei bune, Sofia şi Sonia beneficiază de o soluţie care le permite să ducă o viaţă aproape firească: implantul cohlear sau urechea bionică.

Puţin cunoscut în România, costisitor şi mai deloc promovat de un sistem sanitar socialist – citeşte: corupt, idiot şi muribund – implantul poate schimba radical viaţa celor care nu aud.

Fotoproiectul pe care îl încep azi îşi propune să popularizeze implantul cohlear şi stiinţa cu valenţe etice. Poate că, aflând despre implant de la noi, alţi părinţi vor putea da un nou şi nesperat curs vieţilor lor şi ale copiilor lor.

Şi pentru că este un fotoproiect, am să spun povestea nu doar în cuvinte, ci şi în imagini.

Imagini cu copii şi părinţi.

Şi cuvinte despre implant.

Şi despre multe altele: despre etică în medicină (ha!) şi ştiinţă în general; despre conflictul între susţinătorii implantului şi adversarii lui; despre ce avem voie să facem şi ce nu avem voie să facem pentru a ne vindeca sau corecta deficienţele; şi chiar despre sensul lucrurilor care pare adeseori că n-au nici un sens…

Aşa că, prieteni fotografi, anunţaţi, vă rog, acest proiect pe blogurile voastre. Nu costă şi nu doare. Iată adresa web a fotoproiectului: http://eyeswideshut.ro/copilul-meu-bionic

Mulţumesc!

(Va urma)

5 Comments

  1. Reply
    Paul Mircescu 2 Apr ’11

    Bogdan,
    Sunt alaturi de Sofia, de buna ei prietena Sonia si de toti copiii care nu aud asa cum ar trebui…
    Nu stiu cum le-as putea ajuta, dar daca tu ma suni si imi ceri sa vă fiu aproape, am să va fiu!

  2. Reply
    bogdan 3 Apr ’11

    Multumesc, Paul!
    Stai pe-aproape. Or sa-mi vina niste idei.

  3. Reply
    George 18 Apr ’11

    Te/va inteleg perfect. Sunt tatal unui baietel de nici 2 ani ce va urma aceeasi procedura, deocamdata la urechea stanga.
    Veselia, zambetul, viata plina de bucurie ale unui asemenea copil nu se compara cu absolut nimic!
    Cu sfaturi si nu numai, pot fi si eu de folos.
    Mult succes!

  4. Reply
    Il sprijinim pe Bogdan : Teleobiectiv 12 May ’11
  5. Reply
    http://www./ 15 Nov ’16

    Interviul luat de Comanescu lui Cristi Sima zice: cum se joca la bursa (simplificat la maxim, la modul bun), cu ce bani s-a lansat Gandul, care-i legatura dintre Vantu, CTP si Dinescu si care-i faza cu Vantu din punctul de vedere al intervievatului: partea I si partea II. Update: partea III (ultima).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *