Violoncelul profund al nopţii | The night’s deep violoncello

Nights deep violoncelloVIOLONCELUL PROFUND AL NOPŢII (de Karin Boye)

Profundul violoncel al nopţii
azvârle întunecata sa jubilare departe, peste zare.
Imaginea de ceaţă a lucrurilor îşi dizolvă formele
în fluviul de lumină cosmică.

Dune luminoase, prelungi,
le clăteste val dupa val în vecia albastră.
Tu! Tu! Tu!
Iluminată, uşoara materie, al ritmului înflorat întuneric,
plutitor, ameţitor vis al viselor, orbitor de alb!
Un pescăruş sunt eu, şi cu aripi întinse, calme,
beau fericirea sărată a mării:
la răsăritul ei, ştiu totul,
la apusul ei, vreau totul,
şi ating inima lumii –
orbitor de albă.

(Traducere de Veronica Porumbacu – Cercul poeţilor dispăruţi)

THE NIGHT’S DEEP VIOLONCELLO (by Karin Boye)

The night’s deep violoncello
hurls its dark rejoicing out across the expanses.
The hazy images of things dissolve their form
in floods of cosmic light.
Swells, glowing long,
wash in wave upon wave through night-blue eternity.
You! You! You!
Transfigured weightless matter, rhythm’s blossoming foam,
soaring, dizzying dream of dreams,
blindingly white!
I am a gull, and on resting, outstretched wings
I drink sea-salt bliss
far to the east of all I know,
far to the west of all want,
and brush against the world’s heart –
blindingly white!

(Translated into English by David McDuff in “Karin Boye: Complete poems” – Swedish original here)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *