Jilava (I): Un glas din mulţime

Jilava celula lui AntonescuÎncep publicarea unei scurte serii de fotografii realizate la Fortul 13 Jilava, în penultima zi a anului trecut, cu ceea ce se vrea mai degrabă o mărturie decât o fotografie.

O inscripţie, care pare a avea câţiva ani buni, stă scrisă pe uşa interioară a celulei în care mareşalul Antonescu a fost închis în perioada procesului său.

Pentru că nu se poate distinge complet din imagine, îl transcriu:

“Domnule Antonescu,

Românii adevăraţi nu te vor uita niciodată.

A. Z. şi tatăl meu, care a fost sergent în armata română în comanda dvs.”

O mărturie emoţionantă, pe care am găsit-o cu surpriză  într-un spaţiu şi aşa plin de istorie şi semnificaţii pentru cei care în aceste vremuri sumbre rămân conştienţi de istoria lor, refuzând să consume propaganda otrăvită servită zilnic. La Jilava s-au consumat multe destine şi s-au scris multe pagini de martiriu creştin – şi de trădare, în egală măsură. Parcă nicicând n-a fost mai adevărată mărturisirea psalmistului, “Cu foc ai lămurit pre noi, precum se lămureşte argintul.” (Ps. 65, 10)…

Postez această mărturie vizuală, dezarmantă în lirismul ei sincer, cu riscul ca cineva “binevoitor”, alarmat, să acopere cu vopsea inscripţia. Doar trăim vremuri interesante, în care cenzura ideologică a atins cote de-a dreptul groteşti – vezi atacul asupra filmului “Portretul luptătorului la tinereţe” şi linşarea publică a lui Ion Cristoiu şi a Eugeniei Vodă pentru o emisiune tv…

Mai jos reproduc o altă mărturie, consemnată în revista “Dosarele Istoriei”, culmea, tot a lui Ion Cristoiu. Textul a apărut acum vreo 10 ani, cam în vremea în care statuia mareşalului de la Biserica “Sfinţii Împăraţi” din Piaţa Muncii primea un ţucal de tablă în cap, ca să nu mai supere vizual cozile de topor care conduc vremelnic destinele țării.

“Ne numărăm printre cei care consideră că ingerinţele politice şi ideologice în ştiinţă nu pot decât să dăuneze, prin compromiterea chiar a conceptului de ştiinţă. Interpretarea unor evenimente istorice în funcţie de interesele politice ale momentului, relevarea doar a unor aspecte, atent alese, şi adesea prezentate deformat, reprezintă o adevarată siluire a ştiinţei istorice. Emiterea unor judecăţi de valoare asupra unor personalităţi ale istoriei trebuie să fie bazată pe o profunda cunoaştere a surselor istorice, indiferent de natura lor.

Din acest motiv, publicarea unui document inedit, cuprinzând câteva din gândurile mareşalului Antonescu, puţin înainte de execuţia sa, credem că va contribui la o conturare mai adecvată a acestui personaj.

Acest document nu a fost emis de vreo instituţie, nu are caracter oficial dar spune multe despre percepţia pe care o bună parte a românilor o aveau asupra personalităţii mareşalului Ion Antonescu, în ciuda propagandei imense şi a procesului regizat de comunişti. Este vorba de un simplu bilet anonim ajuns în mâinile condamnatului la moarte – care tocmai facuse recurs.

Iată conţinutul său:

“Un omagiu celui mai mare, înscris în istorie prin faptele sale dinainte de 23 august şi prin vorbele lui şi demnitatea lui, după 23 august. Istoria Ţării Româneşti nu uită şi vă impune ca o datorie de onoare să luptaţi pentru a vă păstra viaţa mai departe pentru că are nevoe de Români. Ţara doreşte să trăiţi şi tot neamul Românesc v-o cere. Un glas din mulţime.”

Pe verso, mareşalul a notat:

“24.V.1946.
Primit din mulţime pe când eram la Jilava şi aşteptam ultima hotărâre. Este bine a se păstra pentru arhiva istoriei.
M-l Antonescu, Jilava.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *