Nu există ţară pentru bătrâni (No country for old men) III

Nu exista tara pentru batrani III“Tinerii din ziua de azi par să aibă probleme serioase când vine vorba de maturizare. Nu pricep de ce. Poate pentru că nu creşti mai repede dacă te împinge nevoia. Am avut un văr care era ajutor de şerif la optişpe ani. La vârsta aia era însurat şi-avea un copil. Am avut un amic cu care am crescut şi care-a fost făcut predicator baptist cam tot la aceeaşi vârstă. Preot într-o bisericuţă de ţară. După vreo trei ani a plecat de acolo şi s-a dus la Lubbock şi când le-a spus la oameni că pleacă, ei au rămas acolo în biserică şi s-au pus pe bocit. Bărbaţi şi femei laolaltă. El i-a botezat, el i-a însurat şi tot el i-a înmormântat. Avea douăşunu de ani, poate douăjdoi. Când ţinea slujba, oamenii stătea în curtea bisericii să-l asculte. Asta m-a surprins. În şcoală a fost cuminte tot timpul. Eu aveam douăşunu de ani când am plecat în armată şi eram unu’ din cei mai bătrâni din grupa noastră de pe câmpul de instrucţie. În şase luni eram în Franţa şi trăgeam cu puşca în oameni. La vremea aia nici nu mi-a trecut prin cap că ar putea fi ceva ciudat în asta. Peste patru ani am devenit şerif aici, în district. N-am avut oricum niciodată îndoieli despre ce-o să fiu. La oamenii de-acum dacă le explici ce e bine şi ce e rău, s-ar putea să îţi zâmbească. Dar eu n-am avut niciodată cine ştie ce îndoieli cu lucruri din astea. Când îmi făceam gânduri legate de lucruri din astea. Sper să nici n-am vreodată.”

(Cormac McCarty – Nu există ţară pentru bătrâni. În româneşte la Editura Polirom)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *