Un Esenin pentru fiecare cuplu

Fără titluFocul vânăt e gonit de vânt,
Zările-au uitat să mă mai doară,
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.

Am fost crâng părăginit pe loc,
La femei şi vodcă dam navală.
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viaţa fără socoteală.

E de-ajuns să te privesc tăcut,
Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul,
Ca uitând întregul tău trecut,
Tu să nu mai poţi pleca la altul.

Tu – mers gingaş, tu, surâsul meu,
Dac-ai şti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Şi cât poate de supus să-ţi fie.

Cârciumile le-aş uita pe veci,
N-aş mai şti nici versul ce înseamnă,
De-aş atinge aceste braţe reci
Şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.

Veşnic te-aş urma pe-acest pământ,
Deprtarea mi-ar părea uşoară…
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig.
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tânăr niciodată.

N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
Inimă racită prea devreme.
S-o pornesc desculţ din nou la drum,
Stamba luncii n-o să ma mai cheme.

Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii.
O! Pierdutul prospeţimii har
Cu vioiul clocot al simţirii!

În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.

Toţi suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fragii frunzele deşarte…
Binecuvântat sa fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.

(Serghei Esenin)

Din păcate, cel care-i supraveghează din piatră pe tineri nu este Serghei Esenin, ci unul dintre birocraţii fondatori ai imperiului idiocratic “Uniunea Europeană”, trântit, dintr-un jenant mimetism, în Parcul Herăstrău de autorităţile slugarnice de la Bucureşti. Nu ştiu ca Serghei Esenin să aibă vreun bust în Capitală.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *