Prietenul Paul Radu Mircescu mi-a spus odată o jumătate de adevăr. “Măi, azi, în România, ca să ajungi cunoscut, trebuie să spui numai prostii!”
Mie nu-mi plac jumătăţile de adevăr. Sunt parşive.
Dacă aş fi catolic mi-ar fi simplu: le-aş goni la examenul de conştiinţă, în timpul slujbei duminicale, scuturându-le cum scuturi o gânganie de pe haină. L-am văzut odată făcând asta pe însuşi Papa, la Vatican!
Dar nu sunt catolic, aşa că prefer să le evit.
Nu ştiu de ce însă, jumătatea lui Paul mi-a plăcut şi de azi îmi place şi mai mult, pentru că am găsit cealaltă jumătate. Incredibil, tot în gura unui fotograf.
Miroslav Tichy arată ca un supravieţuitor al unui cataclism atomic şi confecţionează aparate foto din gunoaie. Şi Tichy ăsta, pe care nu dai două parale la prima vedere dar care fotografiază senzaţional, a spus “If you want to be famous, you have to do whatever you’re doing worse than anyone else in the whole world.”
Aha. Deci, ca să fii faimos, trebuie să spui numai prostii şi să faci lucrurile mai prost decât oricine altcineva.
Şi ce, nu-i adevărat?!
P.S.: Privind atent lucrările cehului am mai avut o revelaţie: oamenii ăştia sunt suflete pereche. Ăştia doi – Paul Radu Mircescu şi Miroslav Tichy.
În pridvorul unui conac boieresc părăsit de prin Oltenia. Lumină naturală. Canon 7D, Canon 70-200 f/2.8.
Secret Garden – Gates of Dawn
Alfred Eisenstaedt
Alfred Stieglitz
Andre Kertesz
Ansel Adams
Edward Weston
Henri Cartier Bresson
Imogen Cunningham
Yousuf Karsh
4 Comments
foarte tare… mai ales ca si PMR are un aparat exact ca ala, dar l-a trimis la reparat ca s-a desprins un cablu cu care era legat ciujonu de shaishpe si care tinea de fapt sinfla de la geamul vizorului care facea umbre. Ce tare, ce interesant!Si gagica aia goala… PRM la el in curticica aia din Ferentari ar putea face asa poze… sigur.
@Bogdan – Incredibil!…Domnule, sa-ti zic o poveste…Acum vreo doua luni, a venit unul la mine la poarta sa-mi ceara joja de la masina aia veche (stii tu, Wartburg-ul ala ce-l tin in garaj) – nu i-am dat-o dar, pentru ca mi-a fost mila de el, i-am dat inima unei hartii igienice (cotorul ala din carton, adica)…A zis omu multumesc, a dat buna ziua si a plecat…Si acum, vii dumitale si trantesti postarea asta revelatoare (sic!) din care-mi dau seama ca tipul de acum doua luni, era Miroslav Tichy!!! Tiii!!! Tiii(chy)-Tiii!…Acum vad ca, de fapt i-am dat obiectivul de la camera (fiind o hartie igienica fina, in trei straturi lucrata, e de presupus ca e un obiectiv luminos, un 1.4, ceva…) Deci, nenea Miroslav m-a facut!…Oricum, bina ca nu i-am dat joja, ca-si facea si delansator de la distanta, de ne umilea pe toti…
@DL – e adevarat ce-ati zis dar numai in parte: nu era ciujonu de shaishpe ci sania portsculă din capul revolverului cu turelă, nu stau in Ferentari ci in fine.., si nu l-am trimis la reparat ci a venit unu si mi l-a luat…
Jumatatile de adevar sunt parsive fiindca sunt surori(putin vitrege, dar nu prea…) cu minciuna… Sau pentru ca- l lasa pe destinatarul lor sa jongleze cu mai multe variante posibile ale…simpatik-ului adevar. Sa o intuiasca pe cea corecta.
ce sa mai zic, bravo domnilor, sa tot stai la taclale pe aciulea! trag o fuga in depozit sa vad ce piese de oltcit mai gasesc pe acolo, poate inventez o coarba la teleu!
interesante imperfectiunile poetice ale celor doi si bine asternute pe hartie, bravo Bogdan.