Revederea unui film din anii ’50, foarte drag copilariei mele, mi-a provocat o revelatie si mi-a smuls o exclamatie de uimire. Ia uite domnule, pe-atunci toti fumau prin filme, cu tigara la vedere, ostentativ, de-ajunsesem sa cred ca se apuca de fumat intentionat si se roaga de regizori si scenaristi sa modifice scriptele, sa le iasa si lor de-o scena in care privesc zarea prin fum… Pana si in avion se fuma.
Azi, e interzis sa mai arati in filme tigari. Cica dauneaza copiilor, care se vor apuca mintenas daca-l vad pe Brus Uilis cum trage din piparoasca in timp ce calculeaza ochiometric distanta intre cele doua blocuri: cel de pe, respectiv pe care va sari.
In schimb, copiii nu vor fi cu siguranta influentati de kilotonele de sange, explozii, mate aburinde, cutite rasucite-n vintre, injuraturi, cururi si tzatze goale, glume porcoase, pederasti si travestiti, care lipseau, totusi, filmelor anilor ’40-’60.
Iar nu sunt in pas cu progresul! Iar am ramas retrograd! Merge si de-un incest pedofil daca e cazul, numai tigara sa nu fie, ca dauneaza bietului copil.
Nici la desene animate nu gasesti scaparea. Printesele si caprioarele copilariei mele au dat de dracu’, se pare, pe undeva, iar generatia noua se compune din Robotroni si Skeletroni care vorbesc cavernos si se bat numa-n gura pana iese fum. Nu de tigara, evident.
bine scris, desi cu tzigara nu ma pot decat bucura ca nu mai e voie! ani de zile am inghitit fum fara voie, nu de robocapi decapitati!
dar ai dreptate, toate dauneaza in aceeasi masura, sau in masuri diferite dar tot acelasi rahat esztem
inca o data, scrii bine, felicitari!