Tu faci România. Praf

Noiembrie 2007…saptamana dinaintea alegerilor si referendumului. Bucuresti, Piata Universitatii. Langa panoul “Tu faci Romania”, infipt de Realitatea TV in fata Teatrului National, nu e, pe moment, nimeni. Aproape toate foile albe au fost insa deja umplute cu idei, chemari si mustrari adresate politicienilor.

Apar la incalzire doi pensionari dornici de vorba. Nu musc momeala. “De unde sunteti?” mai incearca unul din ei, privind la cele 4 kilograme de Canon sub povara carora gatul mi s-a incovoiat. “Din Berceni, domnule”. Omul nu se supara de gluma mea. Se intoarce sa disece mesajele de pe panouri. Urmareste randurile cu mana, sa citeasca mai usor.

Dintr-un anumit unghi, crucea martirilor mineriadei impreuna cu mesajul tiparit deasupra panoului alcatuiesc un hilar “In memoriam Romania”. Ochiul vigilent al fotografului si obturatorul docil al Rebelului au surprins scena, care insa s-a pierdut dintr-o neglijenta. Poate data viitoare, ca ocazii de purtat sambetele tarii se vor mai gasi…

Hop si cativa tinerei. Doua fete de liceu si un baiat iute la vorba si mic la statura, ce-i insira satenei calitatile pentru care ar lua-o de nevasta.

Ea n-aude. Scrie. “O tara libera e de acord cu toate nationalitatile…”

Intepeneste de spate; colega cu sapca si privire indecisa o inlocuieste. “De ce nu si cu legile si comunitatea LGBT???” scrie ea cu greu. Cu alte cuvinte, de ce n-ar fi de acord tara libera cu comunitatea. LGBT.

Auci! Fata a lipsit de la lectiile de gramatica din gimnaziu. Colegul care a incurajat-o, vocal, pana acum, o trage de maneca sa corecteze. Pare nitel mai dus la scoala. Intervine si satena. Doar n-o sa lase sa isi inchipuie lumea ca comunitatea LGBT nu stie sa scrie.

Acum e randul tinerelului, care incepe ultima foaie curata. Ca si pentru colegele sale, “Homosexualitatea nu e o crima…”

Ii atrag atentia sa mai lase si pe altii sa scrie, ca deja au umplut aproape tot spatiul ramas cainând comunitatea homosexualilor, iar alte foi nu mai sunt pentru cei dornici sa-si spuna pasul si care deja asteapta, rabdatori, la coada.

Sepcoasa nedusa la scoala se intoarce fulgerator spre mine si imi suiera: “Ce, incepi cu discriminarea acuma?” Asa arata, deci, discriminarea, mama ei! Macar stii ce inseamna cuvantul, o intreb, sau asa v-au invatat la sedinte la ACCEPT, sa il folositi in orice conditii, pe post de berbece? Ma bombane si repeta mai incet, ca pentru ea: “ce, incepi cu discriminarea?”

Prostia si agresivitatea combinate – un amalgam mortal.

Apare si echipa de corespondenti in Romania a turcilor de la publicatia internationala Zaman. Numai ce schimb 2 vorbe si o carte de vizita cu simpaticul operator Tahsin Demir, ca se si infiinteaza reprezentantul ad-hoc al pensionarilor, sa se auto-invite la un interviu.

Frumoasa colega turcoaica face cuceriri in randul varstei a 3-a.

Si cum suntem in Balcani, un spilcuit la costum, dar cu geanta sport, incepe sa dea sfaturi prietenesti poporului turc despre cum sa faca si ei sa intre in UE, sa le fie si lor bine. “Vedeti dumneavoastra domnisoara, noi europenii…” Domnisoara vede. Si tace. Treaba ei e sa intrebe, nu sa se mire.

“O, Romanie, tara trista, plina de umor…”

Fotoreportaj de Bogdan I. Stanciu

Canon EOS 400D | Canon 17-85 4-5.6 | Canon 70-200 2.8