Only time

cimitirul_bellu_2016_41_resize

Who can say when the roads meet
That love might be in your heart
And who can say when the day sleeps
If the night keeps all your heart

The work of the eyes is done

cimitirul_bellu_2016_32_resize

„Extinguish my eyes, I’ll go on seeing you.
Seal my ears, I’ll go on hearing you.
And without feet I can make my way to you,
without a mouth I can swear your name.

Break off my arms, I’ll take hold of you
with my heart as with a hand.
Stop my heart, and my brain will start to beat.
And if you consume my brain with fire,
I’ll feel you burn in every drop of my blood.”
Rainer Maria Rilke

 

Strigoii

cimitirul_bellu_2016_55_resize

Strigoii, din pod, îşi iau înapoi,
Lăsate din viaţă, demult, amanete…
Aşa spune basmul ce azi l-am uitat
Că noaptea, la crâşmă, apar siluete
Cu roşii fanare, galbene, verzi.
Dar când despre ziuă cocoşu-a cântat,
Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi,
Şi-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd
Roşii, galbeni şi verzi.

(George Bacovia)

The big Dream

Time has come to say the words we want to hear
I make a wish: to be togheter
This night, when we dream

cimitirul_bellu_2016_06_resize

cimitirul_bellu_2016_12_resize

cimitirul_bellu_2016_16_resize

Tamil girl (Munnar, India)

2016-01-26_India_Munnar_tamil_village_024_resize (2)_resize

Cut in half

IMG_3975_resize (2)_resize

Ali Bag, near Mumbai, India, jan. 2006

Călători prin India

Pe drum. Kerala, Sud-vestul Indiei, ianuarie 2016.

2016 01 25-27 India Munnar_avtobus_20_resize 2016 01 25-27 India Munnar_avtobus_21_resize 2016 01 25-27 India Munnar_etc_07_resize

The rules of bartending (VI)

Rule no. 6: Keep a clean bar. Turn bottles to face forward. Wipe the bar-top. Straighten the stools. If people think you don’t care, they won’t either.

interbelic_033_resize

interbelic_035_resize

interbelic_039_resize

The rules of bartending (V)

Rule no. 5: Know what you serve and why.

interbelic_022_resize interbelic_024_resize interbelic_029_resize

Caravela

sighisoara_2010_042_resize

Stă pe comoda caravelă.
De ani mai vechi e tot aci.
Mi-o-nchipui dintrodat’ mărită.
De-un timp e gata a porni.

Emblema are o cetate
ținută-n brațe de doi lei,
un scut cu cîmpul alb și roșu
și-o cruce alăturea de ei.

La prora poartă, dat în aur,
prelung în aer, magic semn,
căscată gura de balaur,
furtuni să-nfrunte, ea de lemn.

S-a ruginit încheietura
în portul jalnic unde-a mas.
Acuma, de plecare, cîrma
e unsă și odgonul tras.

Cuprinse-n vînt, sărat, amarnic,
de sănătosul dor spre larg,
ca niște sîni de fată mare
se umflă pînzele-n catarg.

De pe limanul așteptării,
bătut de valuri monoton,
pornim din visul trist spre altul –
deschis ca un senin eon.

Un cer pe care nici o umbră
nu cade iar ni s-a ivit.
Un cer cum trebuie să fie
ne mai surîde la sfîrșit.

Trăim ca să cuprindem totul
și să ne pierdem într-o zi.
Un Dumnezeu adînc, albastru
e marea-n care vom pieri.

(Lucian Blaga – „Caravela”. „Gazeta literară”, 19 octombrie 1967)