Into the playground (mobile upload)

wpid 20140718 195451 1 Into the playground (mobile upload)

Image created with Snapseed

Lecția de idiosincrazie III | Idiosyncrasy lesson III

lectia de idiosincrazieIII Lecția de idiosincrazie III | Idiosyncrasy lesson III

În toţi anii, în luna martie, o mică şatră de ţigani zdrenţăroşi îşi întindeau cortul în apropierea satului şi în larma fluierelor şi tamburinelor făcea cunoscute noile invenţii. Începură prin a aduce magnetul. Un ţi­gan voinic, cu barbă stufoasă şi cu mâini de vrăbioi, care răspundea la numele Melchiade, făcuse în public o demonstraţie grandioasă despre ceea ce numea a opta minune a înţelepţilor alchimişti din Macedonia. Tre­cea din casă în casă, trăgând după sine doi drugi de metal şi toată lumea fu cuprinsă de groază văzând cum căldările, sobele, cleştele şi spirtierele cădeau singure de pe locurile unde se aflau, cum crapă lemnăriile din cauza cuielor şi şuruburilor care încercau cu disperare să se smulgă din ele, ba chiar obiectele pierdute de multă vreme apăreau acolo unde fuseseră căutate mai mult şi se târau într-o debandadă turbulentă după dru­gii de fier magici ai lui Melchiade.

“Lucrurile au şi ele viaţă, proclama ţiganul cu un accent gutural;totul este să le trezeşti sufletul”. José Arcadio Buendía, a cărui imaginaţie îndrăzneaţă întrecea întotdeauna în­suşi geniul Naturii, ba chiar şi miracolele şi magia, socotise că s-ar putea servi de această invenţie gratuită pentru extrage­rea aurului din măruntaiele pământului. Melchiade, care era un om onest, îl prevenise:”Nu-i bun pentru aşa ceva!” Însă José Arcadio Buendía nu credea, în vremea aceea, în onestitatea ţiganilor şi-şi dădu catârul şi o turmă de capre în schimbul celor doi drugi magnetici. Ursula Iguarán, femeia sa, care conta pe aceste animale pentru a-şi spori avutul în declin, nu izbuti să-l abată de la gândul său. “Foarte curând vom avea atâta aur încât să pardosim cu el toată casa”, îi răspunse bărbatul.

Timp de câteva luni se încăpăţână să dovedească temeinicia previziunilor sale. Scormoni ţinutul pas cu pas, fără să uite nici de fundul râului, târând cei doi drugi de fier şi rostind cu voce tare for­mulele folosite de Melchiade. Singurul obiect pe care reuşi să-l dezgroape fu o armură din secolul al XV-lea, ale cărei părţi erau sudate toate într-o carapace rugi­nită şi care suna ca o enormă tigvă spartă, plină cu pietricele. Atunci când José Arcadio Buendía şi cei pa­tru oameni din expediţia sa izbutiră să deschege ar­mura, descoperiră în interiorul ei un schelet calcifiat care purta la gât un medalion de aramă, cu o şuviţă din părul unei femei.

(Gabriel Garcia Marquez, Un veac de singurătate)

Lecția de idiosincrazie II | Idiosyncrasy lesson II

lectia de idiosincrazieII Lecția de idiosincrazie II | Idiosyncrasy lesson II

În casă plutea iubirea. Aureliano o exprimă în poeme fără început şi fără sfârşit. Le scria pe pergamente aspre pe care i le dăruia Melchiade, pe pereţii băii, pe pielea braţelor sale, şi pretutindeni apărea, transfigurată, Remedios; Remedios în atmosfera somnoroasă a celor două ceasuri de după amiază, Remedios în respiraţia blândă a trandafirilor, Remedios în clepsidra ascunsă a carilor, Remedios în aburii pâinii dimineaţa, Remedios pre¬tutindeni şi Remedios mereu. Rebeca aştepta dragostea către ceasurile patru după amiază, brodind la fereastră. Ea ştia că poşta nu venea decât la cincisprezece zile o dată, totuşi nu înceta s-o aştepte, convinsă că într-o zi sau alta va veni din greşeală.

Se întâmplă tocmai contrariul: o dată, catârii poştei nu veniră în ziua prevăzută. Înnebunită de disperare, Rebeca se sculă în miez de noapte şi se duse în grădină să mănânce bulgări de pământ cu lăcomie să moară nu alta, plângând de durere, mestecând carnea fragedă a râmelor şi zdrobindu-şi dinţii de cochiliile melcilor. Vărsă până în zori. Se scufundă într-o stare de nesimţire febrilă, îşi pierdu cunoştinţa şi-şi descărcă inima într-un delir lipsit de pudoare. Scandalizată, Ursula forţă încuietoarea cufărului şi găsi pe fundul lui, înnodate cu panglicuţe de culoare roz, cele şaisprezece scrisori parfumate, uscătura frunzelor şi petalelor conservate în cărţi vechi şi fluturi împăiaţi care la prima atingere se prefăceau în pulbere.

(Gabriel Garcia Marquez, Un veac de singurătate)

Breathe me

This post is dedicated to victims of gas/chemical warfare (lachrymators, asphyxiators, toxic gases, sternutators, blister agents) in WWI.

Dulce et Decorum est Breathe me

Gas! GAS! Quick, boys! – An ecstasy of fumbling,
Fitting the clumsy helmets just in time;
But someone still was yelling out and stumbling,
And flound’ring like a man in fire or lime …
Dim, through the misty panes and thick green light,
As under a green sea, I saw him drowning. —Wilfred Owen, Dulce et Decorum est, 1917

Yellow

The Color Run, Bucharest, may 2014

The Color Run Bucharest 2014 Yellow1 Yellow

The Color Run Bucharest 2014 Yellow2 Yellow

The Color Run Bucharest 2014 Yellow3 Yellow

The Color Run Bucharest 2014 Yellow4 Yellow

The Color Run Bucharest 2014 Yellow5 Yellow

Le Marchand de sable IV

Miclauseni 05 2014 16 resize Le Marchand de sable IV

Unless a subject intrest me, I’ll pass it over and save my film for better things.
- Andreas Feininger

Tortura tăcerii (IV) | The Torture of Silence (IV)

mm 2013 091 resize Tortura tăcerii (IV) | The Torture of Silence (IV)

“Twelve significant photographs in any one year is a good crop.”
- Ansel Adams

Tortura tăcerii (III) | The Torture of Silence (III)

mm 2013 181 resize  Tortura tăcerii (III) | The Torture of Silence (III)

“We are all one people — we are probably all one man.”
- Sebastiao Salgado

Z.P.I. II

2014 06 08 ZPI 2014 002 resize Z.P.I. II

Photographers deal in things which are continually vanishing and when they have vanished there is no contrivance on earth which can make them come back again.
- Henri Cartier-Bresson

Tortura tăcerii (II) | The Torture of Silence (II)

2014 05 18 Sofia Parcul Carol 03 resize Tortura tăcerii (II) | The Torture of Silence (II)

“Cease your sniveling! Pity and weakness are synonymous. Remorse is forbidden. Compunction is forbidden. Do you understand?”
- Lieutenant Rumm to Sarah Kerrigan in a training session