Strigoii

cimitirul_bellu_2016_55_resize

Strigoii, din pod, îşi iau înapoi,
Lăsate din viaţă, demult, amanete…
Aşa spune basmul ce azi l-am uitat
Că noaptea, la crâşmă, apar siluete
Cu roşii fanare, galbene, verzi.
Dar când despre ziuă cocoşu-a cântat,
Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi,
Şi-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd
Roşii, galbeni şi verzi.

(George Bacovia)

The big Dream

Time has come to say the words we want to hear
I make a wish: to be togheter
This night, when we dream

cimitirul_bellu_2016_06_resize

cimitirul_bellu_2016_12_resize

cimitirul_bellu_2016_16_resize

Tamil girl (Munnar, India)

2016-01-26_India_Munnar_tamil_village_024_resize (2)_resize

Cut in half

IMG_3975_resize (2)_resize

Ali Bag, near Mumbai, India, jan. 2006

Călători prin India

Pe drum. Kerala, Sud-vestul Indiei, ianuarie 2016.

2016 01 25-27 India Munnar_avtobus_20_resize 2016 01 25-27 India Munnar_avtobus_21_resize 2016 01 25-27 India Munnar_etc_07_resize

The rules of bartending (VI)

Rule no. 6: Keep a clean bar. Turn bottles to face forward. Wipe the bar-top. Straighten the stools. If people think you don’t care, they won’t either.

interbelic_033_resize

interbelic_035_resize

interbelic_039_resize

The rules of bartending (V)

Rule no. 5: Know what you serve and why.

interbelic_022_resize interbelic_024_resize interbelic_029_resize

Caravela

sighisoara_2010_042_resize

Stă pe comoda caravelă.
De ani mai vechi e tot aci.
Mi-o-nchipui dintrodat’ mărită.
De-un timp e gata a porni.

Emblema are o cetate
ținută-n brațe de doi lei,
un scut cu cîmpul alb și roșu
și-o cruce alăturea de ei.

La prora poartă, dat în aur,
prelung în aer, magic semn,
căscată gura de balaur,
furtuni să-nfrunte, ea de lemn.

S-a ruginit încheietura
în portul jalnic unde-a mas.
Acuma, de plecare, cîrma
e unsă și odgonul tras.

Cuprinse-n vînt, sărat, amarnic,
de sănătosul dor spre larg,
ca niște sîni de fată mare
se umflă pînzele-n catarg.

De pe limanul așteptării,
bătut de valuri monoton,
pornim din visul trist spre altul –
deschis ca un senin eon.

Un cer pe care nici o umbră
nu cade iar ni s-a ivit.
Un cer cum trebuie să fie
ne mai surîde la sfîrșit.

Trăim ca să cuprindem totul
și să ne pierdem într-o zi.
Un Dumnezeu adînc, albastru
e marea-n care vom pieri.

(Lucian Blaga – „Caravela”. „Gazeta literară”, 19 octombrie 1967)

Oglinda din adânc

 

femeie-cal

Când mă privesc într-o fântână
mă văd cu-adevărat în zi
aşa cum sunt şi-am fost şi-oi fi.

Când mă privesc într-o fântână
ghicesc în faţa mea bătrână
cum ceruri şi pământ se-ngână.

Când mă privesc într-o fântână
ştiu că-n adâncuri foste mume
îmi ţin oglindă, ochi de lume.

Când mă privesc într-o fântână
îmi văd şi soarta, uit de nume.

(Lucian Blaga – „Oglinda din adânc”, din vol. „Ce aude unicornul”  – 1957)

Erele, sferele

doi-cai

Nu-l mişcă ştiutele
crînguri cu ciutele.
Cărarea cu urmele,
iezerul, umbrele
nu-l cheamă. Copitele
sfarmă ispitele.

Prin ceaţă cînd lunecă
zări el adulmecă,
nu apropiatele,
ci depărtatele.

Ciulindu-şi urechile
prinde străvechile
rotiri, sus, de tulbure
foc şi de murmure.

Şi-aude, subt naltele,
unele, altele:
erele, sferele.

(Lucian Blaga – „Cerbul cu stea în frunte”)