În marea trecere | The Great Passage

bosfor ferry În marea trecere | The Great Passage

Golden Horn, Bosphorus, Istanbul, november 2014

Apocatastasis

2014 10 30 Istanbul 006 resize Apocatastasis

“The most important thing is to go out and see the stars, not to see them in books.”
- Edouard Boubat

Wisdom

ayasofia hagia sophia istanbul Wisdom
Hagia Sophia (Ayasofia), Istanbul, november 2014

No kissing

2014 10 30 Istanbul 003 resize No kissing

Istanbul, Blue Mosque, november 2014

The loneliest day of my life

the loneliest day of my life The loneliest day of my life

 

Such a lonely day
And it’s mine
The most loneliest day of my life

Such a lonely day
Should be banned
It’s a day that I can’t stand

Josephine

josephine Josephine

Manuela îi citi preţ de două ore. Fusese, până nu de mult, tânără; până când trupul ei începu să dea semne de îmbătrânire. Fuma pipă ca marinarii, se parfuma cu colo­nie de verbenă, cum obişnuiau militarii, se îmbrăca în haine bărbăteşti şi se vântura printre soldaţi, dar glasul ei stins era şi acum plăcut în semiîntunericul clipelor de inti­mitate. Citea la lumina puţină a sfeşnicului, aşezată într-un fotoliu pe care se mai păstra blazonul ultimului vicerege, iar el o asculta întins pe pat cu faţa în sus, îmbrăcat în hainele civile de casă şi învelit cu poncho-ul din lână de vigonie. Doar după ritmul respiraţiei îţi dădeai seama că nu doarme. Cartea se intitula Ştiri şi zvonuri care au circu­lat prin Lima în anul de graţie 1826, de peruanul Noé Calzadillas, şi ea i-o citea pe un ton teatral, foarte potrivit cu stilul autorului.

Timp de o oră nu se auzi nimic altceva decât vocea ei în casa toropită de somn. Dar după ultimul rond se porni fără veste un uriaş hohot de râs colectiv, care stârni câinii din încăpere. El deschise ochii mai mult curios decât tulburat, iar ea închise cartea pe care-o ţinea în poală, punând semn cu degetul mare la pagina unde rămăsese.

— Sunt prietenii domniei voastre, îi spuse.

— N-am prieteni, răspunse el. Şi dacă mi-or mai fi rămas câţiva, n-o să-i mai am multă vreme.

(Gabriel Garcia Marquez, Generalul în labirintul său)

Deveniri | Becoming

Poezie poetry Deveniri | Becoming

Tot citind și gândind realizezi că în fotografie există două idei majore asupra cărora merită să reflectezi permanent: 1. Cum decizi că un anumit lucru din jur, fie el chiar îngrozitor de banal, poate deveni subiect și 2. Cum reușești să pui o ramă în jurul acestui subiect, astfel ca privitorul să se uite în interiorul ei și să se minuneze de același lucru ca și tine, care altfel n-ar fi meritat deloc atenție și ar fi trecut complet neobservat dacă tu nu ai fi pus, printr-o decizie de moment, acea ramă în jurul lui. Seamănă cu o plimbare la munte iarna când zăpada lucește în soarele amiezii și din toată acea mare și indefinită albeață orbindu-te, te apleci și presezi în pumni un bulgăre. Îi dai o formă cât mai rotundă și mai îndesată apoi ochești un stâlp de telegraf și bulgărele se sparge de el cu un pocnet sec. Iar bulgărele acela în zborul lui prim și ultim devine altceva, să zicem un glonte de argint și nu-și mai amintește defel că a fost odată zăpadă, așa cum nici fotografia nu mai ține minte că a fost vreodată realitate. (Evoluția unui fotograf, partea a 5-a)

No rest for the righteous

Black white No rest for the righteous

Yes, we turned to the living and true God from idols, to serve Him and to wait for His Son from heaven. Until then, no true rest for us.

Tango school, Moscow, september 2014 (2)

tango school moscow2 Tango school, Moscow, september 2014 (2)

Black and white photography is a perfect lie. We must not let colour destroy this image.
- Patrick Summerfield

Supersymmetry

wild rose Supersymmetry

Okay, first a little science. According to the Standard Model, there are only two types of elementary particles: fermions and bosons. Fermions are matter particles. They are the physical stuff of the universe. Bosons are force particles, and they’re responsible for phenomena such as light, gravity and magnetism. I’m aware this is a dramatic oversimplification, but the distinction between fermions and bosons is essentially the distinction between the material and the ethereal.

This is where the poetry comes in. Supersymmetry is a theoretical extension of the Standard Model that predicts a corresponding boson for every fermion and vice-versa. In other words, every matter particle has a corresponding force partner, and every force particle has a corresponding matter partner. Supersymmetry links them. It is an elegant scientific principle that poetically bridges the divide between the material and the ethereal.

The idea of supersymmetry is repeatedly invoked as a conceptual metaphor for what it’s like to still feel linked to someone who no longer exists ( i mean, in this dimension, of course). With one simple word, it encapsulates existential grief, one of the most powerful emotions in the human condition.

Simply put, it’s a reference to the concept of “soulmates”. This is the case in Spike Jonze’s „HER”. In the context of the film, Supersymmetry is a lament – a simple expression of the pain one feels after the loss of a loved one.